Sună telefonul, iar după o mică pledoarie, concluzia a fost o întrebare: poți merge în Mexic să vizităm o fabrică BMW? 

Parcă nu aveam chef să sar în avion pentru un zbor de peste 12 ore parcă; de la o vârsta nu mai iubești turbulențele ca în tinerețe. Dar ecourile unor zile similare BMW de acum vreo doi ani încă erau puternice. Un eveniment unde am avut oportunitatea să descopăr câtă creativitate și inteligență sunt investite în modelele de mâine, dar și cum o piele artificială realizată din cactus pulverizat poate fi mai premium decât un animal sacrificat și tolănit pe scaune. Și am confirmat, cu amintirea încă proaspătă a acelui eveniment. Am zis o dată da, și apoi de vreo 200 de ori nu – în gând, mai în șoaptă, fiind aproape să pun mâna pe telefon și să spun nu și cu voce tare.

De ce? Zborurile însumau nu 12 ore, ci 28 de ore. Și la câteva minute diferență, după emailul cu biletele de avion am primit un al doilea email, cel mai lung primit vreodată – brieful de securitate. Acela a fost momentul în care mi-am amintit că Mexic nu este neapărat definit de orașe precum Cancun (zone sigure și pline de turiști), ci este un tărâm unde supraviețuirea implică mult mai mult decât să te asiguri când traversezi pe trecerea de pietoni și să verifici seara, la culcare, dacă ușa este închisă.

Și pentru a prinde curaj, evident că am verificat zona pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe – și am găsit avertizări și sfaturi care nu au avut darul să mă liniștească.

Destinația San Luis Potosí 

Și pentru că mi-am putut alege, am optat pentru a ajunge cu două zile înainte de începerea evenimentul, asta și pentru a asimila puțin din fusul orar. Nu-i deloc elegant să ațipești pe la conferințele de presă. 

La capitolul regie, cei de la BMW nu pot fi considerați amatori, evenimentul BMW Responsibility Days fiind în perioada ”Día de los Muertos”, așa că, doar și pentru această oportunitate mă bucura vizita din Mexic. Nu de alta, dar până să trec poarta uzinei din San Luis Potosí n-aș fi spus că vizita unei fabrici poate să-mi activeze prea des reflexul pilomotor.

Înainte de a vorbi despre mai mult decât o fabrică unde se produc BMW Seria 2, 3 și M2, să vorbesc puțin despre decor, despre cum m-a întâmpinat orașul acesta. 

Am văzut câteva aeroporturi în viața mea, dar este primul unde echipajul avionului care m-a dus acolo este controlat ceva mai strict decât pasagerii. Aici vorbesc despre deschis bagajele și verificat absolut tot din ele. Am remarcat acest detaliu în ora în care am așteptat într-o sală după debarcare, noi pasagerii, oră în care am tot fost mirosiți de un câine care s-a tot plimbat printre turiști sub supravegherea unor băieți în uniformă. Nu semănau cu vameșii noștri.

Am ieșit din aeroport, am urcat într-un microbuz și după maxim 2 kilometri dăm peste primul filtru al poliției, acel filtru văzut prin filme – pick-up-uri care blochează șoseaua, cu armament greu în benă, poliție care aduce mai mult a trupe speciale ale armatei. Deja îmi aminteam că am fost pe punctul de a spune nu, și mă întrebam de ce nu am făcut-o? Involuntar îmi aduc aminte de pasaje din acel email cu brieful de securitate în care era menționat că atacurile sunt frecvente în afara orașelor, pe autostrăzi. Într-o astfel de situație, de obicei victimele sunt jefuite, rar sechestrate. Recomandarea fiind să renunți cu dezinvoltură la ce doresc băieții de la tine. Involuntar mi-am adus aminte de aceste recomandări când am remarcat că în paralel cu microbuzul în care mă aflam rula, de ceva vreme, un SUV negru fără numere, și la scurt timp a mai apărut o mașină fără numere.

Următoarele două zile le-am consumat discret, vizitând puțin orașul. Și îți sar în ochi detalii discrete precum un banal ansamblu rezidențial care își are delimitat perimetrul cu un zid sănătos de 2,5 metri înălțime și broderie de sârmă ghimpată în vârf, ceva ce pe la noi găsești pe la închisori sau unități militare. Îți dai seama că nu este un loc prea vesel când un coleg de breaslă din America îți spune că înainte de a ateriza și-a scos ceasul de la mână, și-a pus un airtag în limba de la adidași, pentru că în trecut a avut experiențe care l-au determinat să aibă astfel de reacții acum. Și pentru a încheia acest pasaj dedicat unei stări ciudate de nesiguranță resimțite acolo, la cina de bun venit am primit recomandarea de a evita postarea pe rețelele sociale, pentru a nu ne trăda prezența acolo. În rest soare, frumos, puțină răcoare dimineața și seara, dar plăcut. Și nu ai cum să nu îți dorești ca astfel de realități să fie văzute de unii compatrioți pentru a aprecia cu adevărat ce au acasă.

De ce a venit BMW în Mexic pentru a construit o fabrică?

Vorbim despre o țară cu o poziție strategică ce nu poate fi contestată, acces direct la Statele Unite ala Americii, la întregul continent sud american, iar Japonia și China nu sunt pe cealaltă parte a globului. Apoi, vorbim despre educație. Probabil nu știați că Mexic este a șaptea țară din lume din punct de vedere al numărului de absolvenți STEM – Știință, Tehnologie, Inginerie și Matematică. Pe primele locuri avem: China, India, USA, Rusia, Indonezia și Brazilia. 

Apoi, din punct de vedere comercial, Mexic a știut să se pună ”la adăpost”, să zic așa, având acord de liber schimb cu 50 de țări și acorduri de promovare și protecție a investițiilor cu 31 de țări și regiuni. Aici includem Canada, Australia, Anglia, Israel, Elveția, Japonia, Uniunea Europeană și țările din America de Sud. Altceva? Mexic se laudă cu un sector auto care oferă peste 2.1 milioane locuri de muncă, sunt peste 2.000 de producători de componente auto, vorbim despre 26 de centre R&D care au peste 15.000 ingineri angajați, adică un peisaj unde a refuza să iei în calcul o unitate de producție este sinonim cu a refuza un „all in” când ai quintă royală la poker. 

Fabrica

Este locul unde BMW produce Seria 2 Coupe, Seria 3 Sedan și M2. O unitate de producție desfășurată pe o suprafață de 300 hectare, în care s-a investit până acum 1.5 miliarde USD, și în care investițiile continuă. Cronologic, acestei unități de producție i-a fost tăiată panglica inaugurală în iunie 2019, dar producția începuse deja aici din aprilie 2019. În septembrie 2021 începe și producția modelului Seria 2 Coupe, iar în decembrie 2022, San Luis Potosi a devenit casa lui M2.

Dar cum am menționat, investițiile continuă, iar în iunie 2024 se pune primul pilon al fundației noii unități de producție a bateriilor pentru Neue Klasse.

Totuși, autoritățile mexicane au stabilit un cadru destul de strict din punct de vedere al modului în care unitatea de producție are acces la resurse (energie electrică și apă). 

Parte din ”certificatul de naștere” al fabricii a fost ca unitatea să-și producă o parte din energia electrică. Fabrica este deservită de două parcuri de panouri solare, fiecre cu o suprafață de 71.000 mp. Un detaliu important – eventualul surplus de energie nu este stocat în baterii și nici nu este introdus în sistemul național. O altă parte din energia necesară este produsă cu ajutorul biogazului. 

Pentru optimizarea consumului, există un centru de control care integrează AI-ul pentru a urmări tendințele de consum în fabrică și astfel să poată anticipa eventualele sincope. 

BMW se mai laudă că la San Luis Potosi procentul de reciclare al apei utilizate în procesul de producție a ajuns la 100%. Tot la San Luis Potosi, BMW a folosit pentru prima dată un bioreactor în tratarea apelor reziduale din secția de vopsitorie, până la acel moment un astfel de tratament era utilizat doar la apele reziduale de la toalete și dușuri. Și uite așa ne apropiem de definiția sustenabilității – care este capacitatea de a exista constant. Îmi place mult această definiție.

O parte din apă este refolosită în procesul de producție, iar un procent este utilizat pentru a iriga terenurile din interiorul complexului unde se construiește. O altă metodă indirectă de a reduce poluarea prin fixarea particulelor fine. 

Am amintit de construcții și expansiune pentru că este în lucru unul din punctele esențiale ale viitoarei Neue Klasse – fabrica unde vor fi produse bateriile de nouă generație utilizate de viitoarele modele electrice. Unitatea de producție va avea o suprafață de 80.000 mp. 

Și pentru a înțelege importanța unității de producție din Mexic, aș vrea să menționez faptul că fiecare model BMW produs pe planeta aceasta are în componență minim două piese produse la San Luis Potosi. Revenind la cazul particular al Neue Klasse, familia de modele care va fi produsă în Ungaria, la Debrecen, bateriile vor veni din Mexic.

Și pentru că a călători este sinonim și cu a deschide ochii și a vedea mult mai limpede și mai clar decât mesajele primite de la posturile de știri sau politicieni, aș vrea să menționez că în primele șase luni ale lui 2024, industria auto din Mexic a exportat 87% din producție în USA și a importat 51%. Deficitul comercial, doar pe segmentul auto al USA în relație cu Mexic fiind de 22.755 milioane USD. 

Logistica

Evident, îți trebuie organizare pentru a face un astfel de mecanism să funcționeze. În fiecare zi ajung la fabrică un milion de componente. 70% din totalul componentelor unui model produs la San Luis Potosi vin de la furnizori. Piesele pentru un model care intră pe linia de montaj ajung la fabrică cu 8,5 ore înainte. Și pentru un plus de eficiență, BMW a apelat la un nou sistem în împachetare a pieselor pentru transport.

În Europa, standardul este europaletul, dar dimensiunile acestuia nu îi permit să exploateze la maxim volumul de încărcare oferit de un container maritim. Folosind europaleți se exploateză un volum de 45,62 mc dintr-un container, cu noua soluție de împachetare (PAL973/978) se ajunge la folosirea întregului volum de 68,37 mc. Altfel spus: 48 x europalet(1200x800x990mm) vs. 90 x PAL973/978(1190x760x840mm).

Despre mâine

Azi, fabrica BMW din San Luis Potosi înseamnă și un număr de 3.700 angajați care acoperă 15 naționalități. Din toată experiența mexicană, am fost cel mai puternic impresionat de investiția în ziua de mâine, iar această investiție se numește educație. Într-o zonă unde misticul este angajat pentru a oferi speranța unei zile de mâine, am descoperit că speranța unei zile de mâine cât mai normale se numește educație. Dacă toate cele prezentate mai sus sunt pași făcuți firesc de BMW pentru a obține profit, am descoperit și demersuri total altruiste. Am găsit în interiorul fabricii o creșă pentru copiii defavorizați cărora le este oferită o altă viață decât cea pe care nu vă invit să vi-o imaginați că ar avea-o altfel. Sunt copii care beneficiază de atenția angajaților, petrec week-end-uri în familii, sunt integrați. 

Angajamentul BMW față de dezvoltarea comunității depășește formarea forței de muncă. În parteneriat cu UNICEF, BMW susține inițiative care îmbunătățesc calitatea vieții și oportunitățile pentru copiii și tinerii adulți din regiune. BMW a transformat unul dintre șantierele sale originale într-o filială a Club de Niños y Niñas (Clubul Băieților și Fetelor). Această facilitate, care deservește peste 250 de copii din familii cu venituri mici, oferă activități educaționale și recreative care dezvoltă abilități și deschid căi pentru viitoarele cariere, potențial chiar și la BMW.

Programul dual al BMW Group sprijină dezvoltarea forței de muncă prin oferirea de formare tehnică tinerilor. Este un program esențial în pregătirea talentelor locale pentru locuri de muncă de înaltă calificare în producția avansată, peste 500 de studenți beneficiind până în prezent. Există 15 săli de antrenament și laboratoare cu o capacitate de 400 de persoane. La nivel local, BMW colaborează cu două universități politehnice unde își prezintă nevoile de ingineri.

Studenții care aleg să opteze pentru specialitățile dorite de BMW au garanția că vor fi angajați de constructor. Constructorul german susține cele două universități, și chiar dacă o parte dintre studenții susținuți pot ajunge să lucreze la alt constructor, nu există resentimente pentru că la final știu că au contribuit la ridicarea nivelului tehnic, fapt ce îi avantajează indirect. O parte din studenți pot ajunge la producătorii de componente care lucrează direct cu BMW, prin urmare au garanția unei relații continue cu furnizorii.

Da, cred că acesta este detaliul care m-a impresionat cel mai mult în Mexic, investiția în ziua de mâine, în educație, modul în care speranța devine palpabilă și nu o marfă de schimb pentru altare.