La începutul sezonului 2021, site-ul oficial al Formulei 1 l-a convins pe Kimi Raikkonen să răspundă la două întrebări. Bănuiesc că entuziasmul reporterului s-a risipit instant în momentul în care, la întrebarea “Care va fi cel mai surprinzător lucru care se va întâmpla în sezonul 2021?”, răspunsul finlandezului a fost tranșant:

“Nimic”. 

Oricât de mult ne place de Kimi, de data asta omul nostru chiar a dat-o în bară. Pentru că, indiferent de numele pilotului tău preferat, sezonul 2021 a fost unul bogat în evenimente. Atât de bogat, încât băieții de la Netflix ar putea produce fără probleme un sezon întreg de “Formula 1: Drive to Survive” doar din cursa decisivă de la Abu Dhabi. Sau din pseudo-cursa pe ploaie de la Spa-Francorchamps. Sau din duelurile roată la roată pentru titlu. 

Până apare noul sezon din “Drive to Survive” (undeva la jumătatea lunii martie, dacă se respectă tradiția sezoanelor precedente), va trebui să te mulțumești cu review-ul din acest articol. Partea proastă este că articolul ăsta nu e nici pe departe la fel de suculent ca documentarul de pe Netflix. Dar, hei, există și o parte bună: nu e nici review-ul tradițional, în stilul “Lewis a câștigat la Barcelona, Verstappen l-a bătut la Zandvoort”. Citește mai departe să vezi de ce. 

Max vs. Lewis

Ai putea spune, fără să simți vreun dubiu în propriul glas, că titlul mondial din acest sezon s-a jucat în ultimul tur al ultimei curse. Doar că, vezi tu, sezonul ăsta a avut totuși 22 de curse, iar în unele dintre ele au avut loc evenimente care au jucat de asemenea un rol esențial în determinarea campionului. 

Câți dintre voi își aduc aminte, de exemplu, de cursa de la Imola, în care Hamilton a pierdut controlul volanului monopostului Mercedes pe un circuit umed, dar a reușit apoi să recupereze și să revină pe locul al doilea în special datorită unui steag roșu apărut ca urmare a unui acroșaj între Valtteri Bottas și George Russell? Da, da, Hamilton a obținut acolo 18 puncte în loc de 6 dintr-un hazard. Am mai văzut așa ceva și-n ultima cursă, am zice noi. 

Iar cuvintele spuse de britanic după cursă ar trebui să-ți ofere o mostră a mentalității sale care l-a ajutat anterior să câștige șapte titluri mondiale. “Am refuzat să cred că pentru mine s-a încheiat cursa. Aș fi putut opri motorul (n.r – după accident), dar am încercat să convertesc furia în energie pozitivă și sunt multe lucruri de învățat din experiența asta. Nu greșelile sunt cele care ne definesc, ci modul în care revenim în luptă”. 

Pentru Hamilton a urmat apoi celebra apăsare a “butonului magic de frână” de pe volan în cursa de la Baku, gest în urma căruia a ieșit în decor și a terminat pe locul 15. Și asta într-o cursă în care Verstappen a abandonat. Calculați voi câte puncte a pierdut aici britanicul față de rivalul său la titlu. 

Fast-forward până la Silverstone, acolo unde, după trei victorii consecutive pentru Verstappen, are loc și un acroșaj pe circuit între cei doi. La start, cei doi rivali au ajuns unul lângă altul și s-au atins, Verstappen a abandonat, iar Hamilton a câștigat în ciuda unei penalizări de 10 secunde pentru incident. 

A urmat apoi nebunia de la Spa-Francorchamps, acolo unde s-au acordat doar jumătate de puncte din cauza întreruperii succesive a cursei din cauza ploii, astfel că Verstappen a ieșit privilegiat datorită pole position-ului obținut în ziua anterioară. 

Hamilton a avut însă un mesaj dur după o cursă care a durat doar două tururi pentru ca FIA să poată acorda piloților jumătate din punctajul obișnuit. “Banii vorbesc. Când faci doar două tururi pentru a avea un rezultat, este clar un scenariu legat de bani. Toată lumea a încasat bani și cred că și fanii ar trebui să-și primească banii înapoi, pentru că nu au văzut ceea ce ar fi trebuit să vadă. Astăzi nu a existat nicio cursă”. 

Hamilton se referă la faptul că, dacă nu ar fi existat cursa de două tururi, televiziunile ar fi avut dreptul să recupereze banii pe drepturile TV pentru etapă din Belgia, în timp ce circuitul ar fi putut “scăpa” de plata taxei de participare în campionat. 

Nimic nu anticipa însă acroșajul de la Monza, care a rămas în memoria colectivă după ce Verstappen s-a cocoțat la propriu pe monopostul lui Hamilton (mulțumim, Halo!) și a forțat practic un dublu-abandon. Avantaj Verstappen, pentru că Mercedes avea de departe un monopostul mult mai rapid în “Templul Vitezei”. 

Mai ții minte declarația de mai sus a lui Hamilton? Ei bine, mentalitatea asta l-a ajutat să câștige cursa de la Interlagos în ciuda faptului că a fost descalificat în calificări și că a primit și o penalizare suplimentară de 5 poziții aplicată după cursa Sprint. “Am forțat cât de mult am putut. Cred că a fost cel mai dificil weekend. Lucrurile au mers împotriva noastră, dar rezultatul demonstrează că nu trebuie să renunți niciodată la luptă”, a precizat el. 

Dacă nu înțelegi exact povestea cu cursa de Sprint, aici găsești detalii despre ele, iar mai jos te las cu o explicație coerentă despre evenimentele din Brazilia. 

Sigur, au urmat incidentele controversate din Arabia Saudită și, mai ales, cele din cursa finală de la Abu Dhabi, în urma căreia cel cunoscut și după porecla Mad Max a devenit campion mondial. Dar ideea de bază rămâne: titlul nu s-a decis de fapt în ultimul tur al ultimei curse. 

Ferrari vs. McLaren

Ferrari și McLaren sunt două dintre cele mai importante echipe din istoria Formulei 1. Și totuși, au trecut deja 23 de ani de la ultimul titlu mondial cucerit de McLaren la constructori și 13 ani de la ultima performanță de acest gen pentru Scuderia Ferrari. 

Într-un sezon în care întreaga atenție s-a concentrat pe Mercedes și Red Bull, singura consolare (palidă) pentru cele două echipe de tradiție a fost lupta pentru locul 3. A fost o luptă echilibrată până spre finalul campaniei și, în același timp, atractivă inclusiv pentru fanii tineri ai Formulei 1, care poate nici nu se născuseră pe vremea când Mika Hakkinen triumfa pentru McLaren. 

Și a fost o luptă atractivă datorită lupilor tineri care reprezintă nouă generație de piloți ai Formulei 1. 

Pe de o parte, Charles Leclerc este considerat marea speranță a Scuderiei și a demonstrat acest lucru printr-o serie de prestații lăudabile în acest sezon, inclusiv la Imola, Barcelona, Monza sau Istanbul, când a terminat mereu pe locul 4. Ba chiar a fost la două tururi de victorie în cursa de la Silverstone. Pe de altă parte, proaspăt sosit în garaj, Carlos Sainz a întrecut așteptările și a livrat patru podiumuri, inclusiv un loc doi la Monaco. Pe baza talentului, inteligenței și dorinței de succes (numai el știe cât a muncit înainte de sezon pentru a se acomoda la noua echipă), Sainz s-a transformat brusc într-un competititor de temut pentru Leclerc, ceea ce deschide calea spre un 2022 extrem de atractiv pentru fani. 

“Dacă pot să mă integrez în echipă și să fiu confortabil cu setările știu că pot fi la fel de bun ca oricine. Pur și simplu accept provocarea. Mi-am spus că, după ce am fost coechipier cu Lando Norris și Max Verstappen, nu ar trebui să-mi fie frică de nimic”, sunt cuvintele rostite de Sainz undeva în pauza de vară. 

Norris este un alt pilot tânăr creditat cu mari șanse ca, la momentul potrivit, să ajungă în ipostaza de a lupta pentru titlul mondial. Cu trei podiumuri în prima parte a sezonului, britanicul a obținut în general rezultate mai bune decât mult mai experimentatul său coechipier de la McLaren, Daniel Ricciardo, chiar dacă australianul și-a trecut în palmares o victorie nesperată la Monza, posibilă în urma acroșajului dintre Hamilton și Verstappen. 

Cu toate acestea, Norris a dezvăluit într-un interviu acordat în cursul acestui an cât de dificil i-a fost să facă față presiunii de a livra rezultate în 2019, sezonul său de debut. “Oamenii nu realizează prin ce trece un pilot. Când am debutat în Formula 1, la 19 ani, erau mulți ochi pe mine și mi-a fost dificil să gestionez asta. Simțeam că nu știu ce se va întâmpla dacă nu reușesc să am performanțe. Din cauza asta intrăm în depresie mult timp dacă aveam un weekend prost și mă întrebam dacă sunt suficient de bun pentru Formula 1”. 

Cert este că, fără nicio victorie în 2021, Ferrari a obținut locul trei în clasamentul constructorilor în detrimentul celor de la McLaren. 

Cel mai bun moment al sezonului în confruntarea dintre McLaren și Ferrari? De departe, lupta în patru din primul tur al Marelui Premiu al Statelor Unite. 

Revenirea lui Fernando Alonso

După doi ani de pribegie prin Campionatul Mondial de Anduranță, Fernando Alonso a revenit în Formula 1 la echipa pentru care a cucerit două titluri mondiale. Doar că Renault tocmai își schimbase numele în Alpine. 

A început sezonul cu greu, în special ca urmare a unui accident de bicicletă în urma căruia a suferit o operație complicată de reconstituire a maxilarului. Totuși, ulterior a demonstrat din plin că, la 40 de ani, este încă suficient de tânăr pentru a lupta de la egal la egal inclusiv cu Hamilton.

Da, s-a întâmplat pe circuitul de la Hungaroring. Este adevărat că depășirile sunt foarte dificile pe traseul de lângă Budapesta, dar chiar și așa este o performanță să reziști 11 tururi în fața unui Hamilton înfometat de victorie. Iar performanța nu a rămas în zadar: blocarea lui Hamilton l-a ajutat pe coechipierul său, Esteban Ocon să obțină o victorie nesperată ca urmare a unor incidente petrecute la start. 

“Fernando mi-a făcut viața un iad. A fost o luptă grozavă, la limită cel puțin o dată, dar a fost grozav”, avea să spună Hamilton la sfârșitul cursei respective. 

Debutul lui Mick Schumacher

Pe lângă confruntările spectaculoase pentru victorii și podiumuri, pe lângă revenirea lui Alonso în Marele Circ la 40 de ani, Formula 1 a oferit în acest an și debutul lui Mick Schumacher, fiul lui Michael Schumacher. 

Evident, este greu să analizezi rezultatele lui Mick Schumacher în acest an, în contextul în care Haas a fost singura echipă de pe grila de start care nu a câștigat puncte și care nu a introdus niciun update pe monopost pe parcursul întregului sezon. Totuși, pe lângă o serie de accidente în antrenamente și calificări, Schumacher Jr. a reușit să se facă remarcat în cel puțin o situație. 

În cursa din Ungaria, Mick i-a ținut piept timp de 10 tururi lui Verstappen. Sigur a contat că pilotul Red Bull avea o defecțiune la monopost, însă tânărul pilot german a extras multe învățăminte după această experiență. “Nu mă așteptam să-l pot ține în spate atât de mult timp, dar sunt bucuros că am avut oportunitatea de a lupta cu băieții din top. Am luptat de două ori cu Verstappen și mi-am îmbunătățit experiența. Am simțit presiunea, dar nu am cedat sub presiune”. Iar locul 13 obținut la final și transformat în 12 după penalizarea lui Sebastian Vettel reprezintă cel mai bun rezultat de până acum. 

Apropo de Vettel, cvadruplul campion mondial a urmărit cu interes evoluțiile debutantului și consideră că acesta a făcut o treabă foarte bună. “A făcut o greaba excelentă cu un monopost atât de slab. A ajuns de două ori în a doua parte a calificărilor, a avut curse bune, a luptat cu piloți mai rapizi decât el și a rămas în apropierea unor piloți mult mai rapizi. Este un efort semnificativ”, a explicat el. 

În plus, Vettel a scos în evidență și un aspect care cel mai probabil îți va aminti de Michael Schumacher. “În fiecare zi de Grand Prix a fost unul dintre primii care a sosit în paddock și unul dintre ultimii care a plecat”. 

Este prea puțin relevant că Schumacher nu se poate face încă remarcat. În condițiile în care este sprijinit puternic de Ferrari, pentru german este esențial să capete cât mai multă experiență înainte de a convinge Scuderia că merită să facă pasul spre performanță. Cam la fel cum se va întâmpla și anul viitor cu George Russell, promovat în sfârșit la Mercedes drept coechipier pentru Hamilton. 

Retragerea lui Raikkonen

Pe lângă revenirea lui Alonso și debutul lui Schumacher Jr, Formula 1 este nevoită la sfârșitul acestui an să-și ia rămas bun de la unul dintre cei mai experimentați piloți din Marele Circ. Totuși, Kimi Raikkonen nu este cunoscut doar pentru titlul mondial din 2007 sau pentru cei 20 de ani petrecuți în Formula 1 (cu excepția unei “rătăciri” de doi ani prin WRC). Raikkonen este cunoscut mai degrabă pentru atitudinea sa nonconformistă în relația cu presa. 

Contează prea puțin că, în ultimul său sezon în Formula 1, Raikkonen a punctat doar în Azerbaidjan, Ungaria, Rusia și Mexic. Contează mai mult că absența lui Raikkonen va fi resimțită de toți fanii Formulei 1, care pierd astfel momente precum savurarea unei înghețate în timpul pauzei din cursa din Malaysia din 2009 sau remarcile sale din timpul curselor, precum cele de mai jos:

Și nu, nu cred că imaginile de mai sus sunt suficiente pentru ilustrarea personalității lui Kimi Raikkonen. Motiv pentru care te las în compania unui alt clip, în care îl poți vedea pe Kimi inclusiv cum primește în stare de ebrietate un trofeu din partea FIA. 

Și totuși, mai presus de toate, Formula 1 a rămas în acest an fără unul dintre cei care se confundă cu întreaga istorie a acestui sport. Mă refer, desigur, la Sir Frank Williams, care ne-a părăsit în 28 noiembrie la vârsta de 79 de ani, după o întreagă viață dedicată Marelui Circ despre care poți citi detalii într-un articol dedicat tot aici, pe Autocritica. 

După un sezon palpitant în 2021, speranțele noastre sunt că anul viitor vom avea parte de un spectacol cel puțin la fel de bun, mai ales că regulamentul tehnic va suferi o serie de schimbări importante care au potențialul de a schimba echilibrul de forțe. 

Va fi asta suficient pentru ca Ferrari sau McLaren să revină în lupta pentru victorii? Vom afla începând din lună martie, mai ales că nici inginerii Mercedes și Red Bull nu vor avea prea multe zile libere înainte de nouă campanie. Până atunci, eu unul abia aștept să văd sezonul recent incheiat prin ochii oamenilor care lucreaza la “Drive to Survive”.