„Dacă privești în spate, ajungi în spate”. Asta își spune Filip Ugran, un pilot de 18 ani din Târgu Mureș, când se așază în monopostul albastru senin al echipei elvețiene Jenzer Motorsport, sub sigla căreia anul trecut a concurat în Campionatul Italian de Formula 4. Și pentru care va lua startul, în mai, în primul său sezon în FIA Formula 3.
Dacă a mers bine în calificari și pornește de pe primele poziții ale grilei de start, își spune să piloteze relaxat, să se concentreze și să nu se uite prea mult în spate, la cei care vin din urmă și-l pot depăși.
Dacă pornește din spate, își spune că a ajuns acolo dintr-o conjunctură, poate pentru că ceva nu a mers bine în calificări, dar nu pentru că e mai slab decât ceilalți piloți.
Are încredere că îi poate întrece. Pentru că „dacă privești în față, ajungi în față”.
Iar în față e visul de a deveni primul pilot român din Formula 1.
Karting-ul, prima oprire
Poate cunoști acest vis. Poate și tu, când te uitai duminica la Formula 1, sau când mergeai cu prietenii la karting, sau când te-ai urcat prima oară la volan, îți imaginai cum e să te afunzi în scaunul unui monopost, să glisezi viziera lucioasă a căștii, să turezi motorul și să-ți vibreze tot corpul atunci când, odată cu semaforul verde, accelerezi și viteza te lipește de spătar.
E visul cu care a crescut și Filip, care-l are ca model pe Lewis Hamilton de la șase ani, de când l-a văzut debutând în Formula 1 și luptându-se pentru titlul de campion mondial încă din primul său sezon.
La cinci ani, mergea la karting cu tatăl lui, care îl ținea în brațe și-l lăsa să învârtă volanul. De la tatăl său, un om de afaceri din Târgu Mureș, campion național la off-road, categoria auto extrem, în 2007, a moștenit pasiunea pentru mașini și viteză. Când mergea să-l vadă concurând, mai ales la etapa din Târgu Mureș, îl plimba și pe el în jurul orașului. La opt ani, l-a învățat să conducă. La 12 ani, a urcat prima oară într-un kart de competiții, pentru un test cu o echipă austriacă primit cadou de ziua lui.
Cel mai probabil, visul tău a încetinit aici, rămas suspendat undeva la marginea unei piste de karting. Poate îți amintești de el când te uiți la Drive to Survive pe Netflix sau când faci curse cu mașinuțe pe covor, alături de fiul sau de fiica ta. Al lui Filip a continuat, sprijinit de părinți. Care, pe lângă încredere, au avut și puterea financiară să-l susțină într-un sport care nu e accesibil oricărui visător.
După testul primit cadou, a urmat un an de antrenamente, apoi a început să concureze în campionatele de karting din Germania și Italia, cu echipa R&R Racing Team. „Afară competiția e mult mai mare, sunt piloți din toată lumea”, spune Filip, care a participat la o singură etapă în România: în 2016, la Brașov, s-a clasat pe locul al doilea. „Campionatul italian și german sunt cele mai puternice și competitive.”
În fiecare weekend de cursă, pleca din Târgu Mureș miercuri după școală, împreună cu tatăl său. Reveneau duminică noaptea, uneori spre dimineață, iar luni era la școală, chiar dacă uneori rata primele ore. Spune că a fost „complicat” și pentru el, și pentru părinții lui, dar „au crezut mereu și încă cred în drumul meu în motorsport”. Printre sponsorii lui Filip se numără și firma tatălui, specializată în comercializarea de echipamente medicale, care are, conform presei locale, o cifră de afaceri de 13 milioane de euro.
În 2015, la debutul în motorsport, a câștigat campionatul Germaniei de Karting KTWB, la cea mai mică categorie. În 2017, a câștigat și la categoria mare, iar asta i-a consolidat încrederea. În 2018, concurând la profesioniști, s-a clasat pe 18. Un alt moment important care i-a confirmat că e pe un drum bun a fost o cursă din Las Vegas pe final de 2018, unde deși a pornit de pe 35, după niște probleme în calificări, a terminat pe 14, din aproximativ 50 de piloți. După acea cursă, a avut primul test pentru Formula 4.
A doua oprire: Formula 4
La 17 ani, a debutat în campionatul italian de Formula 4. Tranziția de la un cart care mergea cu 160 de km/h la un monopost care atingea 240 de km/h n-a fost una ușoară, iar una din lecțiile cu care a rămas e că trebuia să facă pasul mai din timp – sau măcar să înceapă antrenamentele – spre Formula 4, unde unii piloți au și 16 ani. Ca rookie, a avut nevoie de câteva luni de acomodare.
Primul podium a venit pe finalul sezonului, la ultima etapă din campionatul spaniol, unde a concurat de probă cu echipa elvețiană Jenzer Motorsport. În weekendul petrecut pe circuitul de la Barcelona a reușit două clasări pe locul doi și una pe trei – în Formula 4 și Formula 3, cursele durează 30-40 de minute, câte trei în fiecare weekend.
A continuat cu echipa elvețiană și sezonul următor, reușind opt clasări pe podium și trei victorii. Avea chiar șanse la titlu. Dar în septembrie, înainte de o etapă care urma să aibă loc chiar de ziua lui, a fost testat pozitiv cu COVID-19. „Ceea ce m-a scos din lupta pentru titlu.”
Era la Târgu Mureș pentru câteva zile, după o lungă perioadă în Italia din cauza restricțiilor de călătorie. Înainte să plece din nou, și-a făcut un test. Nu avea niciun simptom și era convins că totul e OK, dar a ieșit pozitiv și a rămas acasă. „M-am uitat la colegii mei cum îmi iau punctele”, spune despre cum și-a petrecut majoratul. „N-a fost o zi de naștere foarte plăcută.”
A terminat campionatul pe locul 8, la câteva zeci de puncte de locul 3, cu gândul la cele cele 75 pe care le putea înscrie în cele trei curse pe care le-a ratat în acel weekend.
A treia oprire: Formula 3
Rezultatele bune din 2020 i-au adus pe final de sezon patru zile de test pentru Campionatul Internațional de Formula 3, alături de aceeași echipă elvețiană. A mers bine, așa că în februarie 2021 a semnat un contract pe un an. „După un an sau doi de Formula 4, mulți piloți aleg să meargă în Formula regională. Eu am decis să fac pasul spre Formula 3 internațională, FIA, unde ajung cei mai buni 30 de piloți din etapele regionale.”
Știe că îl așteaptă o nouă perioadă de acomodare, pentru că va conduce mașini care ating viteze de 270-280 km/h. „E o mare diferență, toate se mișcă mult mai rapid și trebuie să fac ca totul să se miște în capul meu mai încet. Practic, să pun în slow-motion totul, ca să pot să lucrez mai bine în viraje.”
Pentru asta, se antrenează zilnic cu preparatorul fizic Dragoș Curtifan, cu care lucrează și jucătoarea de tenis Patricia Țig. Petrece câte trei-patru ore la sală, unde lucrează mai ales mușchii gâtului – cu cât vitezele sunt mai mari și forțele G sunt mai mari –, dar și ai mâinilor, pentru că mașinile de F3 nu au servodirecție, ca în Formula 1; timpul care-i rămâne în fiecare seară, când ajunge acasă, îl petrece în simulator.
Hello everyone! I am extremely pleased to announce that I will be competing for @jenzermotorsport team for the @fiaf3…
Posted by Filip Ugran on Friday, February 26, 2021
Așa cum știe unde mai are de progresat, își cunoaște și punctele puternice, care l-au ajutat să ajungă până aici: „În Formula 4 mă descurcam foarte bine la depășiri, nu mi-era frică. Eram destul de curajos să-mi pun mașina în momentele în care trebuie, nu mai repede, nu mai târziu. Nu știu de unde vine curajul, din interior. Am făcut și motocros când eram mic și nu mi-a fost frică”.
Săptămânal, face și ședințe de pregătire mentală. Are puține emoții înainte de debutul de pe 7-9 mai, din Barcelona, dar e mai ales entuziasmat să facă pasul următor; mai ales că circuitul de F3 merge în paralel cu cel de F1: cele șapte curse vor avea loc în același weekenduri și pe aceleași piste pe care vor concura cei mai rapizi piloți din lume.
Asta îl va aduce și cu un pas mai aproape de idolul său, Lewis Hamilton, pe care-l admiră pentru „dorința continuă de a câștiga, deși e de șapte ori campion mondial, are recorduri peste recorduri, de la cel mai rapid tur în calificări, până la cele mai multe victorii”. De la pilotul britanic a învățat și o lecție importantă: „Dacă muncești, ajungi unde trebuie. Toată lumea are un loc bine păstrat și toată lumea o să ajungă acolo. Ori mai repede, ori mai târziu.”
„Vreau să stabilesc recorduri”
La 18 ani, Filip își privește cariera cu răbdare. În primul sezon, de rookie, își propune să termine la mijlocul clasamentului, undeva în top 15, să obțină câteva clasări în top 10 și un podium. „Îmi propun să stau doi ani în Formula 3. În primul an, cum sunt începător, vreau să învăț. Iar în al doilea, m-aș putea bate la titlu.”
Apoi se gândește „clar” mai departe, la Formula 2. „Încă e cale lungă, nu am planul chiar așa bine stabilit. Dar aș vrea să ajung și acolo, unde tot așa, cred că un an sau doi ani ar trebui să rămân.”
Și, deși „încă pare foarte departe”, are curaj să se imagineze, poate peste cinci ani, și la volanul unui monopost de Formula 1. „Chiar cred că se poate întâmpla, pentru că momentan sunt la cel mai înalt nivel, nu mai e nimeni din România la Formula 3, în punctul în care am ajuns eu.”
Știe că în trecut au mai fost români care au atins bornele astea, și au ajuns chiar mai sus. În 2017, Robert Vișoiu a participat în Formula 2, dar s-a retras din motorsport un an mai târziu, iar brașoveanul Mihai Marinescu a concurat trei sezoane în Formula 2, reușind o victorie în 2011, pe circuitul de la Monza. Marinescu, care s-a confruntat cu dificultăți financiare pe parcursul carierei, lucrează acum ca inginer de cursă pentru Jenzer Motorsport, fiind coleg de echipă cu Filip. „Călătoresc uneori cu el și povestim foarte mult despre condus, despre piloți, mă ajută când nu înțeleg ceva.”
Dar Filip vrea să meargă până la capăt.
Vreau să fiu primul român care ajunge în Formula 1. Și să rămân acolo. Nu pentru un an sau doi. Vreau să stabilesc recorduri.
Filip Ugran
Când privește în viitor, nu vede doar ziua în care și-ar îndeplini visul cu care a pornit la drum, ci și pe toate celelalte pe care le va descoperi pe parcurs. „În momentul acela mi-aș îndeplini dorința, dar ar apărea alta. Ar apărea să câștig. Tot timpul există obiective noi.”
