Am început să mă uit la Formula 1 de prin sezonul 1995, pe un minuscul televizor alb-negru Sirius. Mi-a plăcut atât de mult, încât din 2007 am scris cronici pentru aproape fiecare cursă până la sfârșitul sezonului 2020. Dacă nu se însura Meșter într-o zi de vară undeva prin Bistrița exact în timpul unui Mare Premiu al Austriei, mă puteam lăuda chiar cu un procentaj de 100%.
În același timp, aparent fără nicio legătură, îmi plac filmele. Mi-aduc și-acum aminte cum, împreună cu un complice, am gustat prima experiență la cinema prin 1998, când m-am strecurat clandestin în insalubra sală de cinema Excelsior pentru a vedea Titanic. Pe cuvântul meu că habar n-aveam că o să-i văd și sânii lui Kate Winslet cu ocazia asta.
Aparent, sportul și filmele nu au nicio legătură. Sau cel puțin așa credeam până prin 2010, când regizorul Asif Kapadia a creat documentarul “Senna: Beyond the Speed of Sound”. N-am să uit prea curând cum mi s-a făcut efectiv pielea de găină când fanii prezenți în tribune cântau “Ole, ole, ole, ole, Senna, Senna!” după o victorie entuziasmantă obținută de regretatul triplu campion mondial în Brazilia.
Au existat documentare despre Formula 1 și după “Senna: Beyond the Speed of Sound”. Dar parcă niciunul nu are un rol atât de important pentru acest sport precum “Formula 1: Drive to Survive”. Și asta probabil pentru că cele două documentare au cel puțin un lucru în comun: producătorul executiv James Gay-Rees.
Ce este “Formula 1: Drive to Survive”?
La sfârșitul anului 2016, conglomeratul media american Liberty Media a achiziționat Formula One Group, compania care deține drepturile comerciale ale Formulei 1. Ce știu americanii să facă cel mai bine? Spectacol, desigur.
Acest potențial a fost intuit rapid de Paul Martin, cofondator al platformei media Box to Box Films, specializată în producerea de conținut video cu tematică sportivă. Martin era deja cunoscut în lumea sportului pentru o serie de documentare apreciate, inclusiv despre Cristiano Ronaldo și Diego Armando Maradona. Unul dintre partenerii de afaceri ai lui Martin era producătorul executiv James Gay-Rees, astfel că ideea unui documentar despre Formula 1 a venit natural.
Ne-am întrebat dacă ar fi posibil să facem un documentar în spatele scenei cu o singură echipă de Formula 1 pe parcursul unui întreg sezon.
Paul Martin într-un interviu acordat site-ului oficial al Formulei 1.
Martin a obținut o întâlnire cu Sean Bratches, pe atunci directorul comercial al Formula One Group, și i-a explicat ideea pe scurt. “I-a plăcut ideea, dar voia să facă ceva mai mare, concentrat pe cât mai multe echipe posibil, pentru a arăta Formula 1 într-o lumină complet diferită și pentru a introduce Formula 1 unei audiențe complet diferite”, completează Martin.
În scurt timp, Martin a fost invitat la ultimele două curse de Formula 1 ale sezonului 2017 pentru a intra în atmosfera paddock-ului din Formula 1 și pentru a pregăti astfel terenul pentru filmările care urmau să înceapă în sezonul 2018. “Nu știam pe nimeni în paddock cu excepția lui Ian Holmes (n.r – directorul drepturilor comerciale) și Christian Horner (n.r – șeful Red Bull Racing). Pe parcursul acestor două curse am întâlnit toate echipele și am vorbit cu toți șefii de echipă”, afirmă Martin.
Start semi-ratat
Teoretic, totul era în regulă. Box to Box Films obținuse acordul pentru a produce un documentar despre Formula 1. Probabil ești tentat să crezi că echipa de producție avea un plan bine stabilit cu privire la modul în care va produce documentarul. În realitate, producătorii habar n-aveau cum vor monta scenele pe care urmau să le filmeze în 2018. “Nu aveam nicio idee despre format. Nu știam nici măcar dacă ne vom descurca și cât de receptive vor fi echipele”, explică Martin.
Colac peste pupăză, producătorii s-au lovit în prima fază de refuzul Scuderiei Ferrari de a face parte din proiect. Nu a existat o explicație oficială, însă nici nu a fost o decizie surprinzătoare, în contextul în care o lungă perioadă de timp piloții Ferrari nu aveau dreptul de a utiliza rețeaua socială Twitter, în timp ce restul colegilor de pe grila de start schimbau impresii, spre deliciul fanilor.
Și, dacă Ferrari “nu s-a băgat”, de ce s-ar fi “băgat” Mercedes? “Ne-ar putea distrage atenția de la campania pentru titlurile mondiale. Și nici principalul nostru rival nu participă”, explica directorul de motorsport Toto Wolff la vremea respectivă. Fix ca placa aia din copilărie cu “de ce să mănânc eu [insert orice mâncare sănătoasă] dacă nici Gigel nu mănâncă așa ceva?”.
Prin urmare, echipa de producție a lui Martin urma să participe la toate cursele sezonului 2018 și să filmeze cele mai interesante evenimente din paddock, mai puțin cele care vizau cele mai importante echipe, Ferrari și Mercedes. Ca și cum ai face un documentar despre campionatul spaniol de fotbal fără să spui o boabă despre Barcelona și Real Madrid.
Un documentar fără curse de Formula 1
Pe parcursul celor două curse la care au asistat în 2017, producătorii au schițat o primă idee despre documentar datorită lui Guenther Steiner, șeful celor de la Haas. Explicația este cât se poate de simplă: producătorii au observat că Steiner este direct și sincer, capabil uneori să facă glume cu piloții, fără declarații insipide inspirate din manualele de PR. “Am avut sentimentul că, dacă toți oamenii cu care vrem să vorbim sunt sinceri precum acest tip, putem face un show fenomenal”, afirmă Martin.
Cât de sincer este Steiner pe parcursul documentarului? Cam atât de sincer:
Sau cam atât de sincer când vine vorba de “șansele” celor de la Haas de a da faliment.
Aceasta avea să fie și rețeta succesului pentru “Formula 1: Drive to Survive”. Nu este un documentar despre cursele propriu-zise de Formula 1 sau despre lupta pentru titlul mondial. Este un documentar despre oamenii care lucrează în Formula 1, despre tensiunile care apar în cadrul unei echipe, despre momentele de bucurie de la boxe atunci când un pilot reușește o depășire, fie ea și într-un duel pentru locul 7. Despre viața piloților în afara circuitului. Sau, așa cum spune Alan Tyers într-un excelent editorial publicat în “Daily Telegraph”, ““Formula 1: Drive to Survive” a devenit fața umană a Formulei 1”.
Iar acest format, aparent inedit, s-a bucurat imediat de succes pe Netflix, singura platformă de streaming care deține drepturile pentru “Formula 1: Drive to Survive”.
Lansat cu numai o săptămână înainte de startul sezonului 2019, primul sezon al documentarului a fost printre cele mai urmărite producții pe Netflix în perioada respectivă. A stârnit interes atât pentru fanii clasici ai Formulei 1, cât și pentru publicul general. Brusc, Formula 1 a realizat că a dat lovitura cu o producție care are potențialul de a genera noi fani pentru competiție.
De altfel, inclusiv “răsfățații” de la Ferrari și Mercedes și-au dat seama pe parcursul sezonului 2018 că documentarul le poate aduce beneficii de imagine. Astfel că ambele echipe au revenit la sentimente mai bune și au fost de acord să participe activ la al doilea sezon, corespunzător campionatului din 2019.
Loteria filmărilor
Important de menționat este că documentarul nu urmărește cronologic cursele dintr-un sezon. Concret, echipa de producție “este pe urmele” unei anumite echipe la o anumită cursă. Iar asta înseamnă practic o loterie, pentru că nu există nicio garanție că echipa de producție va avea un material “de bună calitate” din weekendul respectiv.
“O mare parte din acest documentar ține de noroc. Am fost norocoși să fim de câteva ori oamenii potriviți la locul potrivit. Dacă ne uităm la primul sezon, nu cred că puteam anticipa că pneurile celor două monoposturi Haas vor “zbura” la propriu în Australia. La fel s-a întâmplat cu Mercedes în Germania în al doilea sezon (n.r – 2019). A fost furtuna perfectă”, afirmă Martin, cu referire la cursa de la Hockenheim în care Lewis Hamilton a abandonat pe ploaie în urma unui accident.
De asemenea, pentru fanii hardcore ai Formulei 1, documentarul are marele merit că oferă detalii neștiute despre modul în care actorii principali au abordat diverse evenimente în spatele ușilor închise. Cum ar fi, de exemplu, tensiunile care au izbucnit între Red Bull și Renault pe tema lipsei de performanțe a motoarelor furnizate de constructorul francez. Sau dezamăgirea cruntă simțită de Cyril Abiteboul, șeful Renault, în momentul în care Daniel Ricciardo a anunțat că va părăsi echipa în favoarea celor de la McLaren. Dar și reconcilierea celor doi după ce australianul a obținut un podium pentru Renault, în urma căruia Abiteboul a acceptat provocarea de a-și face un tatuaj.
Pe de altă parte, exact această caracteristică specială a documentarului a generat controverse, întrucât unele evenimente importante de pe parcursul ultimelor sezoane nu au fost menționate. De exemplu, nu există nicio mențiune despre retragerea Honda din Formula 1 sau despre faptul că familia Williams s-a retras din Formula 1 prin vânzarea echipei. În plus, au existat critici cu privire la faptul că Lewis Hamilton apare prea puțin în cadrul celui de-al treilea sezon, iar atunci când apare (în special în ultimul episod din ultimul sezon) secvențele se concentrează mai degrabă pe scandalul de rasism generat după moartea lui George Floyd.
Un exemplu și mai elocvent este că producătorii se concentrează pe victoria lui Sergio Perez din Bahrain fără să acorde o atenție specială evoluției excelente a lui George Russell ca înlocuitor pentru Hamilton în aceeași cursă.
În schimb, producătorii au abordat accidentul suferit de Romain Grosjean în Bahrain, secvență care surprinde modul în care au reacționat nu doar cei de la Haas, ci și restul piloților de pe grila de start și mecanicii echipelor. Este, poate, secvența care demonstrează cel mai bine că, în ciuda presiunii care există în permanență, Formula 1 este o familie.
Iar această imagine, cu reacția soției lui Romain Grosjean când francezul spune că “am fost omul care a ieșit din foc”, face toți banii:
“Succesul documentarului se datorează faptului că există multe personalități grozave. Pentru a fi unul dintre cei 20 de piloți de Formula 1 trebuie să ai o anume personalitate. Toți sunt diferiți, indiferent că vorbim despre Lewis Hamilton sau Daniel Ricciardo. Toți sunt diferiți și complecși în felurile lor. Fiecare dintre ei face față presiunii în felul lui”, spune Martin.
Realitate sau ficțiune?
Dacă ai citit până aici, probabil ești tentat să spui acesta este un articol laudativ despre “Formula 1: Drive to Surivive”. Adevărul este însă că documentarul nu este nici pe departe unul perfect, iar printre cei mai vehemenți critici sunt chiar actorii principali.
Cel mai direct este, poate deloc surprinzător, Max Verstappen, care oferă ca exemplu o secvență din sezonul 2. “Nu-mi place deloc, pentru că este în mare parte fals. Știu ce vorbesc cu inginerii mei. Unele lucruri pe care le-am spus în Australia sau Austria au fost utilizate pentru un alt Grand Prix pentru a face acțiunea mai interesantă. Asta nu este în regulă, este doar senzaționalism”.
Lewis Hamilton a preferat să fie mai discret și s-a limitat să afirme: “Nu am văzut documentarul pentru că am auzit opinii contradictorii despre el”.
De asemenea, în al treilea sezon, producătorii încearcă în mod artificial să creeze tensiune între cei doi piloți McLaren, Carlos Sainz și Lando Norris, în ciuda faptului că aceștia sunt foarte buni prieteni. “Toți cei care trăiesc în acest sport știu că Lando și Carlos au avut o relație excelentă și că nu a existat genul de tensiune care a fost portretizată în documentar”, precizează Zak Brown, CEO-ul McLaren.
Pe de altă parte, același Brown nu ezită să ia apărarea producătorilor pentru că au adus o audiență nouă pentru Formula 1. “Cred că Netflix a fost grozav pentru Formula 1. A fost producția numărul 1 în 25 de țări. Principalul obiectiv este să aducă noi fani în Formula 1 și cred că s-a achitat de sarcină înzecit, ceea ce este grozav”, mai spune el.
Nici Christian Horner nu este încântat de modul în care se prezintă unele evenimente, însă la rândul său apreciază efectul documentarului asupra audienței generale a Formulei 1. “Documentarul prezintă anumite caracteristici și personalități într-un anumit mod pentru a genera audiență, dar în ansamblu este ceva pozitiv pentru F1, iar popularitatea pare enormă. Fiica mea în vârstă de 14 ani nu era interesată de Formula 1 înainte de seria de pe Netflix, iar acum știe toți piloții”, spune britanicul.
Eu unul sunt pe deplin conștient că “Drive to Survive” nu respectă 100% adevărul. Pe de altă parte, producția are marele merit că oferă imagini de culise pe care noi, fanii Formulei 1, nu le-am fi văzut altfel niciodată. Inclusiv episodul în care Toto Wolff, șeful Mercedes, are cuvinte dure la adresa lui Christian Horner pentru “tupeul” de a critica introducerea unui sistem care ulterior va fi interzis. “Lui Horner îi place să vorbească. Cred că ar trebui să lase capul jos, să muncească mult și să-și rezolve problemele. Există un zid la Ierusalim (n.r – Zidul Plângerii, principalul loc sacru al iudaismului) unde poate să se plângă. Poate că băieții ăștia ar trebui să meargă acolo”.
Pe de altă parte, grimasa pe care o face Wolff când este întrebat de reporterii “Drive to Survive” dacă Valtteri Bottas este pilotul numărul 2 la Mercedes este de neprețuit. “Fuck you, fuck you!”, este replica austriacului. Probabil credea că secvența nu va apărea pe Netflix. Ei bine, a apărut.
Cu bune și rele, “Drive to Survive” este un documentar util pentru fanii Formulei 1 și, în același timp, și pentru cei care nu au avut prea mare tangență cu competiția până acum. Iar partea bună este că producătorii nu au de gând să se oprească prea curând.
“Motivul pentru care cred că acest documentar poate continua este că nu rămâi niciodată fără personalități care să ofere nivelul de dramă și de conflict necesare pentru producție”, mai spune Martin.
Hmm, parcă aștept martie 2022 mai degrabă pentru noul sezon din “Drive to Survive” decât pentru viitorul sezon de Formula 1.
