Preocuparea lumii pentru diminuarea poluării a început în SUA. Se întâmpla în 1963 și a fost un răspuns la smogul care plutea deasupra orașului Los Angeles. Deși fenomenul mai fusese întâlnit și în alte state, reacțiile au fost cumva lente. Japonia, Canada și Australia iau exemplul Statelor Unite și propun și ele un set de reguli care vizau emisiile de monoxid de carbon. Abia din anii ’70, statele încep să impună reguli din ce în ce mai drastice și asupra emisiilor de oxid de azot.

De-a lungul timpului, constructorii s-au aliniat acestor reguli. Unii mai rapid, alții într-un ritm lejer. Dar oricum ai privi situația, un lucru e cert: industria auto de astăzi virează puternic către electrificare. Orice constructor care vrea în continuare să vândă mașini – în special în Europa – trebuie să urmeze un set de reguli stricte. Sigur, s-au văzut și cazuri luate pe ocolite și s-a intervenit pe subiect.

În urmă cu 10 – 15 ani, electrificarea – indiferent de forma ei – a fost abordată în masă de puțini producători. Nimeni nu anticipa transformările pe care le trăim astăzi. În schimb, pe lista multor constructori s-au aflat concepte și vehicule experimentale care foloseau tehnologii noi pentru reducerea emisiilor. Printre aceștia s-a aflat și Land Rover.

Range_e

În 1 martie 2011, Land Rover anunța prezența pe scena Salonului Auto de la Geneva a noului concept Range_e, un Range Rover Sport de serie transformat într-un plug-in hybrid.

Astăzi, ideea n-ar mai mișca pe nimeni, însă acum 12 ani, altfel stăteau lucrurile. La baza lui Range_e se afla motorul diesel TDV6 de 3,0 litri cu 245 de cai-putere. Într-un sistem hibrid paralel – am explicat tipurile de hibrizi într-un material dedicat -, inginerii britanicilor au integrat și un motor electric de 69 kW (echivalentul a 94 CP). În total, 339 de cai-putere gestionați de o transmisie automată cu opt trepte dezvoltată de ZF și de un sistem de tracțiune integrală. Cum altfel.

Pentru funcționarea motorului electric, inginerii au pregătit o baterie Li-Ion de 14,2 kWh brut, care putea fi încărcată de la surse externe. Acum 12 ani, conceptul de wallbox nu era prea cunoscut, drept urmare, bateria lui Range_e putea fi încărcată doar la prize casnice: 240V și cam atât. O încărcare completă dura “circa” 4 ore, iar energia stocată era suficientă pentru ca Range_e să parcurgă exclusiv electric până la 20 de mile (vreo 32 de kilometri).

Pe baza statisticilor de atunci, majoritatea europenilor parcurgeau zilnic aproape 25 de mile (40 de kilometri), ceea ce însemna că prototipul britanicilor ar fi putut să acopere cu brio mare parte din distanță în modul electric. Deci fără emisii de CO2 la rulare.

Dar hibridul constructorului britanic nu folosea un sistem de gestionare spartan, iar asta se traducea în mai multe moduri de funcționare: fie pur electric, fie doar cu ajutorul motorului diesel, fie în pereche (electric+diesel). La final, producătorul menționa că emisiile de CO2 ale lui Range_e ajung la 89 de grame la 100 de kilometri (valoare cu care și astăzi ai putea să te califici la eco bonusul de emisii disponibil prin programul Rabla). În afara emisiilor scăzute, britanicii se lăudau și cu consumul mediu mixt pe prima sută de kilometri: 2,6 litri.

Acesta este primul exemplu de hibrid plug-in în segmentul premium care oferă inclusiv sistem de tracțiune integrală, tehnologie pe care o aștepți de la un Land Rover. Este o evoluție a viitoarei tehnologii hibride diesel-electric pe care plănuim s-o lansăm pe următoarea generație de SUV-uri și care va fi disponibilă pentru clienți în următorii doi ani.

a declarat John Edwards, director Land Rover, în momentul prezentării lui Range_e.

Teste în trafic real

Am spus mai sus că Range_e a fost un vehicul experimental. Cinci prototipuri au fost produse, iar acestea au făcut parte dintr-un test organizat împreună cu consorțiul denumit CABLED (Coventry and Birmingham Low Emissions Demonstrators).

Primele teste pe drumurile publice au început în decembrie 2010, iar până în 1 martie 2011, cele 5 prototipuri folosite trecuseră de 19.000 de kilometri parcurși în condiții de trafic real. Scopul acestor sesiuni consta în rafinarea tehnologiei hibride până la introducerea acesteia în producția de serie.

Conform planurilor, pe baza acestui sistem plug-in hybrid, Land Rover avea să lanseze un hibrid convențional (fără încărcare la priză) cu motor diesel.

Doi ani mai târziu, așa cum John Edwards a menționat, Land Rover a lansat prima generație de hibrizi a mărcii: Range Rover Hybrid și Range Rover Sport Hybrid.

Primii pași în era electrificată

Noile SUV-uri hibride aveau la bază motorul diesel V6 de 3,0 litri pe care l-au “dopat” cu un motor electric de 35 kW (47,5 CP) integrat în transmisia automată cu opt rapoarte. Cei 170 Nm generați de motorul electric erau folosiți fie pentru un boost al accelerației, fie pentru a rula fără emisii. Pe distanțe scurte, bineînețeles (circa 1,7 kilometri), și cu viteze mici (până la 48 km/h). Practic, cam cum se întâmplă și astăzi cu hibrizii convenționali, cei fără încărcare la priză. Ba mai mult, șoferul avea la dispoziție un mod de rulare electric pe care îl putea selecta.

În total, sistemul hibrid livra 340 de cai-putere la 4,000 rpm și 700 Nm între 1,500 și 3,000 rpm. Iar în termeni comuni Land Rover, valorile acestea se traduceau în performanțe similare cu cele ale motorului V8 din gamă.

Accelerația de la 0 la 100 km/h avea loc în mai puțin de 7 secunde, iar viteza de top se apropia de 220 km/h. Valorile de performanță erau completate de cele de eficiență: 169 de grame de CO2 per kilometru și un consum mediu mixt de 5,3 litri/100 de kilometri.

Bateria Li-Ion folosită pentru stocarea energiei fusese integrată în podeaua mașinii, iar asta însemna că hibrizii mărcii britanice nu sufereau deloc la capitolul spațiu interior și spațiu pentru bagaje comparativ cu versiunile echipate doar cu motoare cu ardere internă.

Pentru a marca momentul, Land Rover a anunțat, în stilul caracteristic, o expediție în care trei exemplare Range Rover Hybrid vor parcurge Drumul Mătăsii (16.000 de kilometri între Solihull, Marea Britanie, și Mumbai, India).

Noul standard

Odată cu transformarea pieței auto, producătorii au început să abordeze din ce în ce mai des “problema” electrificării. Mai întâi cu hibrizii convenționali – așa cum s-a întâmplat și în cazul Land Rover -, apoi cu sistemele mild-hybrid – așa cum există astăzi în ofertele celor mai mulți constructori – și, nu în ultimul rând, cu hibrizii plug-in.

Land Rover avea deja experiența prototipului Range_e, însă odată cu evoluția reglementărilor și cu migrarea publicului din zona motoarelor diesel, produsul final avea să fie schimbat.

În octombrie 2017, Land Rover lansează noul Range Rover Sport PHEV, primul hibrid plug-in al mărcii. Doar că acum, în locul acelui SDV6 se afla un 2,0 litri benzină din familia Ingenium.

Pe scurt, primul hibrid cu încărcare la priză pus pe piață de marca britanică (denumire comercială Range Rover Sport P400e) dezvolta 404 cai-putere și 640 Nm. 300 de cai-putere veneau de la motorul cu ardere internă, iar alți 116 proveneau de la un motor electric integrat în transmisia automată cu opt rapoarte.

Bateria folosită de hibridul plug-in avea o capacitate de 13,1 kWh, iar asta se traducea printr-o autonomie electrică maximă de 51 de kilometri. Reîncărcarea ei putea fi făcută de la surse externe cu o putere de 7 kW, iar timpul necesar la o astfel de stație era de două ore și 45 de minute. Sigur, bateria putea fi încărcată și de la prize casnice, însă timpul de așteptare era de 7 ore și jumătate.

Astăzi, toate modelele prezente în gama Range Rover au și versiuni plug-in hybrid, iar în scurt timp, electrificarea va fi completă. Ce vreau să spun prin asta? Anul viitor, publicul va asista la debutul primul Range Rover electric.