Cine este și ce vrea Fiat 600 de la noi?

Pentru prima parte a întrebării aș avea mai multe răspunsuri. Dacă ar fi să țin cont de nume și să mă întorc în timp mai bine de jumătate de secol, aș putea să afirm că-i urmașul primului 600. Dar în același timp trec cu vederea Fiat Seicento de la finalul anilor ’90 și mă opresc doar asupra istoriei recente. Mai precis, pe Fiat 600 poți să-l vezi ca pe un înlocuitor pentru răposatul 500L și, cel mai probabil, pentru 500X – model a cărei generație încă mai există pe anumite piețe. N-am găsit scris negru pe alb prin cataloagele oficiale, dar șansele ca 500X să mai primească o generație sunt mici spre inexistente.

La fel de bine, la prima parte a întrebării aș putea răspunde și astfel: Fiat 600 e fratele de platformă al lui Jeep Avenger, modelele fiind asamblate chiar pe aceleași linii ale uzinei din Polonia.

De asemenea, 600 poate fi văzut ca o alternativă a fanilor Fiat ca își doresc un pic mai mult caracter practic decât le-ar putea oferi un 500. Și cu asta închei.

Ce vrea Fiat 600? Să miște apele din segmentul SUV B și să îngroașe cât de mult poate notele contabile de prin birourile Stellantis.

Trei lucruri noi importante față de generația anterioară/modelul dinainte de facelift?

Aici trebuie să merg spre o direcție clară, iar asta înseamnă că voi pune 600 pe aceeași balanță cu 500X. Diferențele? Multe și din toate punctele de vedere. De la platformă la design, de la interior la tehnologii. Totul e nou raportat la modelul pe care l-am luat drept predecesor.

Ce concurenți are pe piața din România?

Păi și aici răspunsul e simplu: toți cei aproape 30 de rivali din segmentul SUV B. Sunt o mulțime: de la tripleta Volkswagen (cu T-Cross, Taigo și T-Roc) până la Toyota Yaris Cross, de la Ford Puma până la Nissan Juke, de la Peugeot 2008 și până la Škoda Kamiq. Toți fac parte din același segment, fiecare cu plusurile și minusurile aferente.

Ce motorizare ai testat și ce versiune îmi recomanzi?

În momentul lansării, Fiat a adus în fața publicului doar versiunea electrică: 600e. Apoi, pentru anumite piețe, italienii s-au gândit să extindă oferta și să pună sub capota modelului de segment B o motorizare termică: un 1,2 litri cu trei cilindri și sistem mild-hybrid la 48V.

N-am dat ochii cu versiunea electrică, ci mi-am intersectat drumul cu varianta cu motor termic.

Ce ți-aș recomanda? Dacă ai un loc al tău unde să încarci o electrică, atunci nu văd de ce n-ai opta pentru un 600e. Modelul mizează pe un motor electric cu 156 de cai-putere și pe o baterie de 54 kWh, care ar trebui să asigure (conform omologării WLTP) până la 406 kilometri în regim mixt, valoarea suficientă cât să n-ai bătăi de cap cu încărcarea într-o săptămână de lucru pe posibilele rute obișnuite (birou, acasă, supermarket, ieșiri în oraș).

În cazul în care nu vrei să treci la o electrică, 600 poate fi comandat în versiuni pe benzină. Motorul de 1,2 litri cu trei cilindri este disponibil în două variante de putere: 100 CP (așa cum a fost și exemplarul testat) și 136 CP. Indiferent de alegerea făcută, motorul termic este susținut de un sistem mild-hybrid la 48V care folosește un motor electric integrat în transmisia automată cu șase trepte. Tot din pachetul ăsta face parte și o baterie de 0,89 kWh. Dacă îți sună cunoscut, motivul e simplu: o configurație identică există și pe Jeep Avenger.

Din punct de vedere tehnic, sistemul e un strong hybrid. Și argumentez imediat. Spre deosebire de un mild-hybrid obișnuit, sistemul folosit de Fiat e capabil de un pic mai mult. Motorul electric cu 28 CP și 55 Nm poate să susțină un mers full-electric pe distanțe scurte și foarte scurte (circa un kilometru), nu doar pornirea de pe loc, repornirea motorului și alte asemenea situații. Fiat spune că rularea pur electrică are loc până la viteze de 30 km/h, dar în funcție de situația de trafic, am observat pe graficul din bord că electricul poate prelua conducerea și la viteze mai mari (cât timp sarcina e una constantă, adică vrei doar să menții viteza de rulare). La fel ca în primul scenariu, treaba asta se întâmplă pe o perioadă scurtă.

Ce ți-aș recomanda dintre cele două versiuni termice? Să zicem că prin afara orașului, cei 100 CP nu sunt chiar atât de vioi – chiar și cu intervenția electricului – deci ți-aș spune să mergi pe varianta un pic mai puternică în cazul în care drumurile te poartă mai des în extra urban. Altfel, versiunea de bază e suficientă pentru un șofer care înțelege că regulile orașului n-au nicio legătură cu “a fi primul la semafor” sau cu “sprinturile între intersecții”.

Cât consumă pe bune și ce autonomie are?

Pe fișa tehnică, Fiat a trecut un consum mediu mixt de 5,1 litri/100 de kilometri. La finalul testului, computerul de bord a afișat un consum mediu de 6,7 litri/100 de kilometri. M-am învârtit și prin oraș (acolo unde am văzut cum consumul poate să ajungă și la 8-9 litri/100 de kilometri în cazul unui trafic deloc prietenos), dar și prin afara Bucureștiului (acolo unde am văzut valori de consum și de 4,4 litri/100 de kilometri după un drum exclusiv pe drum național). Cei 6,7 litri/100 km de la finalul testului au inclus și porțiune de autostradă, deci mai variat de atât n-aș fi putut.

Un lucru pe care l-am apreciat: la finalul fiecărei călătorii, pe instrumentarul de bord este afișat un mesaj din care afli cât la sută din drumul respectiv ai mers electric. Nice touch, Fiat.

Cum se simte la drum lung? Dar în oraș?

O să încep cu orașul, că acolo e locul în care un Fiat 600 s-ar simți cel mai bine. Cel puțin din punctul meu de vedere. Dimensiunile mici îl fac extrem de manevrabil pe străduțe înguste și prin locuri de parcare. Ajută și direcția moale, dar și pachetul de senzori și camere. Imaginile afișate pe ecranul central nu sunt deloc rele. Tot pentru partea de mers în oraș mai pun pe lista bună confortul oferit pe denivelările scurte. Pentru un model de dimensiuni mici, 600 se descurcă bine la trecerile peste liniile de tramvai, peste limitatoarele de viteză și alte dâmburi din asfalt. Reversul medaliei: zgomotele suspensiei nu sunt ținute atât de bine la distanță de habitaclu. Reacția motorului în oraș e la nivelul resurselor menționate în fișa tehnică: n-o să pierzi ritmul cu traficul, dar nici n-o să te transformi în cel mai fâșneț vehicul din haită. Setarea sistemului pentru eficiență face ca transmisia să fie prinsă uneori într-o treaptă superioară nevoilor de moment. Bine, asta poți s-o schimbi rapid cu ajutorul padelelor de pe volan.

La drum lung, mi-ar fi plăcut un pic mai multă agilitate: atât la nivelul suspensiilor, cât și al direcției. În ceea ce privește zgomotul la rulare, lucrurile nu arată deloc rău până la 90 km/h. De la 100 km/h deja începi să ridici tonul vocii sau volumul sistemului audio.

Per total, 600 e unul dintre modelele care se descurcă binișor în condiții variate: nu excelează pe un anumit segment, dar nici n-o să te dezamăgească crunt.

Cum ți se pare designul exterior?

Nu pot să spun că mi-a trezit vreun gând nebun la nivelul scoarței cerebrale, dar nici nu mi-a displăcut în vreun fel. Da, îl văd ca pe un Fiat 500 mai bombat, dar odată cu modificarea proporțiilor se schimbă și atractivitatea livrată. Oricum ar fi – că poate pentru tine e super-sexy sau deloc atrăgător – 600 atrage priviri în trafic.

P.S. Un plus pentru constructorul italian că a renunțat la nuanța gri din ofertă. O să fiu primul care îi felicită când vor renunța și la alb și negru.

Cum sunt materialele la interior?

Cine a urcat într-un Jeep Avenger probabil că o să sară peste această parte a testului. Materialele sunt dintre cele mai diverse: plastice cu textură plăcută, piele ecologică pe scaune și volan, elemente cromate, dar și plastice dure și nu foarte atractive. E un mix bunicel, mai ales dacă ții cont și de prețul de pe etichetă (o să ajung și acolo).

Nu pot să zic că mi-a plăcut modul în care a fost integrat instrumentarul digital – cozorocul supradimensionat și marginile negre mi s-au părut a little bit too much – dar în schimb am apreciat dimensiunea și forma volanului.

De asemenea, nu pot să zic că m-a impresionat acel capac de pe tunelul median (Avenger vibes kicked in), dar măcar am apreciat că-i prins în două cleme și poți să-l scoți și să-l depozitezi altundeva.

Dă-i o notă de la 1 la 10 pentru spațiile de depozitare.

Iată unul dintre capitolele pe care 600 le trece cu notă mare. Nu-mi amintesc când am văzut ultima oară atât de multe spații de depozitare într-un model de segment B. Pe uși poți depozita o sticlă cu apă de 0,5 litri (cu zonă scobită special ca să nu zăngăne tot timpul) plus alte obiecte de mici dimensiuni. Pe consola centrală există o altă scobitură pe suprafața căreia se află un plastic aderent cu panorama orașului Torino și în care să-ți lași, de exemplu, telefonul mobil sau portofelul. Pe tunelul median – sub acel capac care poate fi pliat și pe care producătorul a trecut numele echipării (La Prima) există un loc generos pentru încărcarea wireless a telefonului mobil, două porturi USB, priza de 12V și un alt compartiment pentru mărunțișuri. Suporturile de pahare sunt și ele bine proporționate, iar capacul cotierei culisează în așa fel încât să-ți găsești locul confortabil la volan. Tot pe lista spațiilor de depozitare trec torpedoul și mica zonă disponibilă în cotieră.

În partea din spate, pasagerii își vor putea depozita bunurile în buzunarele croite pe spătarul scaunelor din față, iar dispozitivele mobile vor putea fi încărcare de la un port USB amplasat central.

Portbagajul cu podea dublă are un volum de 385 de litri și poate fi extins până la 1.231 de litri. Nu-i cel mai cel din segment, dar se află în partea de sus.

Nota? 10.

Câți pasageri încap pe bune în mașina asta?

E un model de segment B, deci spațiul pentru pasageri nu-i întocmai punctul forte. În partea din față, lucrurile sunt potrivite pentru doi adulți. Spațiul la cap e bun: am 1,83 de metri și n-am simțit briza plafonului pe lângă creștet. Asta ca să nu mai spun că poziția la volan e destul de înaltă. Revenind: ce-i drept, au fost vreo două situații în care am dat cot în cot cu pasagerul din dreapta, dar asta se cam întâmplă în mai toate modelele din segmentul mic.

Pe bancheta din spate, cu scaunul față reglat pentru poziția mea de condus, genunchii mi s-au intersectat cu scobiturile din spătar. În schimb, la cap, din nou n-au existat probleme. Locul central e acolo mai mult ca separator, în condițiile în care există și un tunel median micuț care să încurce și mai mult o poziție relaxată la drum.

Prin urmare, răspunsul meu e următorul: o configurație de 2 adulți + 2 adolescenți sau orice altă variantă care presupune mai puțini oameni.

Cât de sigură este? A testat-o Euro NCAP?

Ce știu sigur e că Fiat 600 n-a ajuns încă la testele Euro NCAP, iar până nu iese buletinul de analize emis de belgieni nu pot comenta la subiect.

Dar mai știu că recent s-au dat câteva titluri interesante referitoare la rezultatul obținut de Jeep Avenger, deci pot atinge tangențial (atenție, tangențial) subiectul. Fratele de platformă al lui Fiat 600 a fost testat în cea mai recentă sesiune Euro NCAP, iar modelul a încheiat lucrurile un pic cam șifonat la nivel de stele. A primit 3, iar marile depunctări au venit pe două căi.

Prima, la protecția pasagerilor copii: la impactul lateral cu o barieră, modelul a primit un calificativ slab, existând risc ridicat pentru apariția unei leziuni la nivelul pipetului manechinului care simulează prezența unui copil cu vârsta de 10 ani. De asemenea, capul manechinului care simulează prezența unui copil de 6 ani s-a lovit de brațul celuilalt manechin în timpul acestui test de impact lateral.

A doua depunctare a venit pentru sistemul de frânare automată de ugență. Acesta a avut o evoluție slabă (calificative “marginal” și “poor”) în anumite situații de trafic cu pietoni și bicicliști, și a fost depunctat și în cazul situațiilor de trafic în care apar mașini (teste care fac parte din capitolul dedicat sistemelor de siguranță).

Dar încă o dată, ce am descris mai sus reprezintă comentarii ale Euro NCAP pe baza prestației lui Avenger și ele nu se aplică automat și lui Fiat 600.

Sisteme, pachete tehnologice sau soluții inteligente care ți-au rămas în minte după test?

Știu că repet treaba asta, dar mi-a plăcut mult varietatea spațiilor de depozitare de la interior. Pentru un model de segment B mi se pare că italienii au acoperit foarte multe nevoi. Mai rămânea să adauge un suport pentru cornetul cu gelato și pachetul ar fi fost complet. Glumesc, evident.

O să menționez poziția bună la volan pentru un SUV de segment B și chiar și vizibilitatea.

Nici sistemul mild-hybrid la 48V nu-i de lepădat. Da, mai sunt vibrații la repornirea pe loc, mai apar bâlbâieli, dar astea se pot cizela cu timpul. Mi-a plăcut și modul în care mașina recuperează energia la frânare și la decelerare.

Ai simțit că-i lipsește ceva?

Da. Un sistem de infotainment coerent. Probabil că te obișnuiești cu timpul cu meniurile și submeniurile în care găsești informații, dar cred că cu cât lucrurile sunt mai simple – la nivel de afișaj și căutare – cu atât convingi mai repede. Știu că mulți preferă analogul (și apreciez că Fiat a pus niște scurtături ale infotainmentului pe butoane fizice) și chestiile care fac click și clac, dar deja a devenit imposibil să navighezi prin industrie fără să te lovești de ecrane, ecrănașe și alte lucruri care să le conțină pe acestea. Prin urmare, trebuie să te adaptezi și să evoluezi odată cu oferta din piață.

Ce nivel de echipare să aleg și cât mă costă toată afacerea?

În acest moment, Fiat 600 în versiunea cu motor termic poate fi comandată în două variante de echipare: standard (600) și La Prima (așa cum era exemplarul de test).

Prețul pentru un Fiat 600 1.2 mild-hybrid 100 CP cu automată și echipare de bază este de 22.900 de euro. Undeva în zona de jos a tendințelor pe care le traversează piața auto vizavi de prețuri. Au trecut anii ăia în care cu aceeași sumă erai cel puțin o clasă peste.

Standard, modelul italian va fi echipat, printre altele, cu următoarele: aer condiționat manual, faruri și stopuri cu LED, geamuri electrice față și spate, ecran central de 10 inchi, instrumentar digital de bord de 7 inchi, scaune față încălzite și parbriz încălzit în zona ștergătoarelor, 9 sisteme de siguranță, tapițeria din stofă și volanul îmbrăcat în piele ecologică.

Pentru echiparea de top, La Prima, Fiat plusează cu următoarele: climatizare automată, proiectoare de ceață LED cu funcție cornering, funcție de masaj pentru scaunul șoferului și reglaj electric pe 6 direcții, încărcător wireless pentru telefon, hayon cu acționare electrică (există și un buton pentru comanda acestuia din habitaclu) cameră video pentru mersul cu spatele, sistem de asistență pentru unghiul mort, cruise control adaptiv cu funcții Lane Centering și Traffic Jam Assist, tapițerie din piele ecologică, iluminare ambientală cu LED și jante din aliaj de 18 inchi.

Diferența dintre cele două echipări e de 4.000 de euro, plusul fiind, evident, pentru versiunea La Prima.

Și dacă tot te-ai încumeta, eu aș zice să mergi all-in și să bifezi varianta de top. Exemplarul testat a avut în plus culoarea caroseriei Sabbia Terra d’Italia (774 de euro), standard fiind oferită nuanța Arancio Sole d’Italia (acel portocaliu pe care l-ai putut vedea în pozele cu primul exemplar Fiat 600 ieșit de pe linia de asamblare).

Un lucru pentru care merită cumpărată mașina asta?

O să fiu sincer: nu m-a atras ceva anume la Fiat 600. N-am găsit ceva de care să mă agăț și să spun: uite, dom’le, de-asta merită să-ți iei un 600.

Am zis și în paragrafele anterioare: apreciez numărul mare de spații de depozitare, poziția bună la volan, vizibilitatea, nici ergonomia nu-i de ignorat (cu o excepție pe care o voi detalia în răspunsul de la întrebarea următoare). Din punctul meu de vedere, 600 îndeplinește multe dintre cerințele unui posibil proprietar de SUV de segment B, iar ăsta poate fi un selling point: nu sunt cel mai bun pe felia mea, dar trec cu brio de mai multe task-uri.

Cea mai mare critică pe care i-o poți aduce?

Am două. Și nu renunț la niciuna dintre ele.

Prima e mai lejeră: sistemul de infotainment nu-i deloc cursiv în mișcări. Știu că există problema asta și pe la alte mărci, dar n-ar fi rău dacă s-ar găsi și soluția.

A doua are legătură cu comenzile transmisiei. Nu mi se pare deloc o alegere ergonomică folosirea unor butoane și amplasarea în colțul dintre consola centrală și tunelul median. Și credeți-mă, știu ce vorbesc. Sunt pățit, ca să zic așa: conduc aproape zilnic o Tesla Model 3 cu comenzile transmisiei pe ecran.

Ai mână liberă să îmbunătățești un element al mașinii. Ce faci?

Presupun că se subînțelege că aș repara cele două critici de mai sus și aș plusa cu încă ceva: un pic mai mult material fonoabsorbant. Că dacă tot vrem La dolce vita, hai să scăpăm și de sunetul suspensiei din habitaclu.

Completează spațiile punctate: cumpără-ți mașina asta dacă…

…vrei un SUV de segment B cu personalitate (mai ales dacă îl comanzi într-una dintre cele două nuanțe de albastru din gamă) care să bifeze multe dintre nevoile pragmatice.

Completează spațiile punctate: nu-ți cumpăra mașina asta dacă…

…ești în căutarea unui model care să emită pretenții sportive – în orice măsură.

Tu ți-ai cumpăra-o?

Nu, dar în schimb n-aș spune nu unui 500.

Clientul perfect al mașinii?

Pe Fiat 600 (cu motorizarea testată acum) îl văd atât pe mâinile unui novice, cât și în parcarea unei familii tinere.

La final, descrie-mi mașina asta în maximum 10 cuvinte.

Un SUV de segment B care joacă și cartea nostalgiei.

Fișa tehnică a mașinii