Cine este și ce vrea Suzuki Swift de la noi?
Lansat în februarie 2004, ca model de sine stătător, Swift a fost un real succes pentru constructorul japonez. Și spun asta cu niște cifre la purtător: 9 milioane de unități vândute în toată această perioadă în 169 de state.
Sigur, există modele în segmentul mic mult mai galonate la nivel de vânzări, dar când ajungi la petrecere 15 – 20 de ani mai târziu, nu prea ai cum să te transformi în preferatul publicului.
Prin urmare, a patra generație Swift vrea să continue pe făgașul croit de predecesoarele sale într-un segment care înceapă să piardă din reprezentanți (Mi-a părut bine, Fiesta). Și face asta nu neapărat cu un design restilizat și cu un interior mai apropiat de cerințele lui 2024, ci prin valori împământenite: comportament dinamic bun și posibilitatea integrării unui sistem de tracțiune integrală.
Trei lucruri noi importante față de generația anterioară/modelul dinainte de facelift?
Chiar dacă platforma nu e una nouă, ci o evoluție a celei folosite și pe a treia generație Swift, noul model de clasă mică plusează la toate capitolele.
Poate cea mai importantă noutate o reprezintă motorul de 1,2 litri cu trei cilindri. Și-mi permit să zic asta în condițiile în care mulți producători se concentrează pe electrice și nu neapărat pe dezvoltarea unor motoare termice noi.
Apoi, tot aici amintesc și designul. E doar o evoluție a vechilor forme, dar noutățile sunt perceptibile.
De pe lista noutăților importante nu aveau cum să lipsească retușurile de la interior. Nu sunt neapărat multe, dar sunt de efect. Pentru segmentul în care activează Swift, bineînțeles.
Ce concurenți are pe piața din România?
Lista hatchback-urilor de segment B începe, ușor, ușor, să piardă din adepți. Motivul? SUV-urile din aceeași clasă înlocuiesc cu brio – în inimile și portofelele clienților – tradiționalele hatch-uri de oraș. Chiar și așa, se găsesc mușterii suficienți care să-și dea coate în lupta pentru supremație: Dacia Sandero, Peugeot 208, Opel Corsa, Renault Clio, Hyundai i10 și i20, Kia Picanto, Mazda2, Mitsubishi Colt, Seat Ibiza, Volkswagen Polo și Toyota Yaris. Sigur, există diferențe notabile pe partea de gabarit – unde Swift joacă în zona de jos – dar segmentul tot același rămâne.
Aș fi luat la puricat și prețurile, dacă tot m-am apucat să fac o treabă, dar Suzuki încă n-a comunicat pe tema aceasta. Urmează. Conform producătorului, listele de prețuri vor fi publicate în următoarele săptămâni, iar primele livrări sunt programate la jumătatea lunii mai.
Ce motorizare ai testat și ce versiune îmi recomanzi?
Noul Swift vine în fața concurenței și a publicului cu o singură motorizare. E nou-nouță și pornește din trei cilindri de 1,2 litri. E gata să livreze 83 de cai-putere la 5.700 rpm și 112 Nm 4.500 rpm. Eu nu văd niciun motiv de panică, mai ales că și vechea generație avea resurse comparabile: 83 de CP la 6.000 rpm și 107 Nm începând de la 2.800 rpm. Sigur, nostalgicii deja și-au exprimat regretul că “nu se mai fac ca pe vremuri cu patru cilindri”.
Motorul de 1,2 litri e echipat și cu un sistem mild-hybrid la 12V capabil să pună umărul în anumite situații de trafic: porniri de pe loc, accelerații puternice (unde puternice înseamnă în forță și nu rapide), mers în rampă. Tot sistemul e echipat și cu o baterie de mici dimensiuni care se reîncarcă de fiecare dată când decelerezi. Suzuki s-a gândit să pună în valoare acest sistem hibrid primitiv (a se citi nu foarte avansat din punct de vedere tehnic) cu o grafică dedicată, inserată pe micuțul ecran dintre instrumentele de bord analogice. E aici de la fosta generație și mă bucur că a fost păstrată.
Standard, Swift e echipat cu o transmisie manuală cu cinci trepte organizată în așa fel încât să funcționeze ceas cu noul motor cu trei cilindri, însă opțional poți alege un CVT despre care producătorul spune că e proaspăt scos din laboratorul de dezvoltare.
Suzuki nu iartă segmentul hatchback-urilor mici și vrea să atragă publicul cu sistemul de tracțiune integrală AllGrip Auto. E disponibil doar cu manuala în cinci trepte, iar ca bonusuri (pe lângă aderența mult mai bună în condiții umede, înghețate, noroioase) notez și garda la sol un pic mai mare și puntea spate cu arcuri setate diferit.
Acum, că am lămurit situația motorizării și a modalităților în care poți comanda un Swift, cei doi cenți ai mei merg către varianta cu CVT. Chiar dacă n-a fost disponibilă la testul internațional de la Bordeaux (întârzie producția puțin), eu zic așa: Swift e o mașină pe care o vei folosi foarte mult în oraș, iar în mediul urban, nimic nu-i mai potrivit ca o automată.
Cât consumă pe bune și ce autonomie are?
Așa cum am zis anterior, testul a avut loc în Franța, cartierul general fiind în orașul Bordeaux. Traseul – unul spectaculos pentru iubitorii de vin – a inclus o mulțime de sate și câteva porțiuni de drum județean. Viteza maximă legală pe traseu a fost de 80 km/h, iar o bună bucată de drum a inclus porțiuni cu limite de 30 km/h, respectiv 50 km/h. Cumva, l-am văzut ca pe un traseu specific celor care fac naveta către locul de muncă și invers.
La final, computerul de bord a afișat un consum mediu de 4,8 litri/100 de kilometri, nu cu mult peste ce anunță Suzuki (4,4 litri/100 km). Sigur, cu puțină atenție m-aș fi putut apropia și mai mult de consumul oficial, dar am preferat să pun presiune pe suspensia lui Swift în rarele ocazii în care drumul mi-a permis acest lucru.
Rezervorul are 37 de litri, deci un plin ar trebui să fie suficient pentru cel puțin 700-750 de kilometri.
Per total, eficiența celor 3 cilindri și a sistemului mild-hybrid se simte în mod direct, iar asta nu poate fi decât o linie în plus pe lista cu argumente pro.
Cum se simte la drum lung? Dar în oraș?
Traseul de test l-am explicat ceva mai sus, deci n-o să intru iar în detalii. În cei o sută, o sută și ceva de kilometri pe care i-am parcurs, Swift mi s-a părut o mașină corectă din multe puncte de vedere.
Suspensia a fost setată pentru confort, dar are și din agilitatea cu care Swift ne-a obișnuit. Nu-i excesiv de moale, dar nici n-o să-ți muști interiorul obrajilor de fiecare dată când treci peste denivelări. Un lucru bun: Suzuki a reușit ca prin setarea suspensiilor să compenseze (în mare) disconfortul specific modelelor cu ampatament mic. Nu te scutură excesiv de fiecare dată când întâlnești limitatoare de viteză – crede-mă, am avut din plin pe traseul pregătit de organizatori.
Direcția e un pic moale și nu comunică atât de multe din exterior. Dar asta nu înseamnă că vei bâjbâi când iei viraje. Setarea mi se pare optimă pentru mediul urban, acolo unde Swift va petrece mare parte din viață.
Resursele motorului sunt livrate liniar. Nu-i nimic exploziv acolo și nici șocant, iar cei pentru cei 83 CP trebuie să ridici serios acul turometrului. Per total, resursele sunt unele medii: n-o să iei fața grăbiților de la semafor, dar nici n-o să primești claxoane că te miști lent pe 0 – 50 km/h.
Timoneria transmisiei manuale e precisă, iar treptele au fost gândite pentru un consum cât mai bun la viteze de oraș.
Antifonarea nu-i punctul forte al lui Swift. În ciuda faptului că inginerii au reușit să izoleze de habitaclu vibrațiile motorului în trei cilindri, zgomotele au rămas. Iar treaba asta se cheamă tribut adus masei reduse (în funcție de echiparea aleasă, masa totală variază între 919 și 1.037 de kilograme).
Cum ți se pare designul exterior?
Depinde. Dacă privesc noul Swift în comparație cu vechile generații, atunci e un plus pe partea de design. Dacă îl compar cu rivalii, lucrurile stau diferit. Nu mă înțelege greșit, nu spun că-i o mașină lipsită de frumusețe, dar văd cu alți ochi lumea când am un față un Peugeot 208 sau o Mazda2.
Revenind. Spre deosebire de a treia generație, noul Swift aduce un aer un pic mai proaspăt în partea din față: rama grilei e fabricată dintr-un plastic negru lucios, farurile au o formă diferită și o semnătură luminoasă nouă, spoilerul e și el schimbat, dispar proiectoarele de ceață din bară, logoul e transferat din grilă la baza capotei motor, iar splitterul e un pic mai măricel.
Tot ca noutate pe design amintesc de portierele spate cu mânere poziționate clasic (nu integrate în zona montantului C așa cum erau la vechea generație), stopuri cu o semnătură luminoasă nouă, difuzor de aer retușat și aripă spate cu elemente laterale noi.
P.S. Odată cu noua generație Swift, Suzuki introduce și două culori noi de caroserie: Frontier Blue Pearl Metallic și Cool Yellow Metallic.
Cum sunt materialele la interior?
Suzuki mizează pe caracterul practic al lui Swift, iar asta înseamnă că la interior n-o să-ți delectezi simțurile cu Alcantara, lemn de tec sau fibră de carbon. E mult plastic dur, dar bine finisat și integrat (nu scârțâie, n-are greieri). Scaunele sunt îmbrăcate într-un material textil care mi-a lăsat impresia că o să arate la fel și după 50.000 de kilometri.
Pe planșa de bord, dar și pe fețele portierelor apar elemente din plastic pe suprafața căruia au fost generate texturi sub formă geometrică redundantă.
Și volanul e nou și are o zonă interioară teșită, semn că Suzuki se uită și la concurență și adoptă lucrurile care par interesante.
Și dacă tot suntem la interior, zic să mai plusez cu ceva informații.
Ecranul central a fost mutat din consola centrală în vârful planșei de bord. E un pic mai bine din punct de vedere al ergonomiei, mai ales că displayul e și mai mare: 9 inchi față de cei 7 inchi ai ecranului vechii generații. Sistemul multimedia nu-i dintre cele mai agile, dar e un salt promițător. Android Auto și Apple CarPlay pot fi accesate și fără fir, iar pentru cei care se tem că vor rămâne fără baterie la telefon, Suzuki a pregătit trei porturi USB: două pe stil vechi (USB-A) și unul USB-C.
În funcție de echiparea aleasă, clienții primesc fie aer condiționat manual, fie sistem de climatizare, ambele cu comenzi pe butoane. Un lucru de apreciat în condițiile în care mai toată industria trece la comenzile tactile.
Versiunea condusă (GLX, echivalentul vârfului de gamă din România) a fost echipată și cu scaune față încălzite. Parcă nu-i atât de rău în segmentul mic, nu?
Dă-i o notă de la 1 la 10 pentru spațiile de depozitare.
8. Și nu pentru că portbagajul are 265 de litri sau pentru că pasagerii din spate au loc doar pentru o sticlă cu apă în fețele portierelor, ci din simplul motiv că nu există o cotieră. Pentru că mi-ar fi plăcut să-mi sprijin cotul atunci când așteptam la semafor, dar mi-ar fi plăcut să am și un loc ascuns în care să-mi depozitez mărunțișurile, fără să fiu nevoit să mă întind de fiecare dată spre torpedou.
În rest, în fețele portierelor din față poți depozita o sticlă de 0,5 litri și alte mărunțișuri, iar pe tunelul median există un loc dedicat pentru telefonul mobil și două suporturi pentru pahare.
Câți pasageri încap pe bune în mașina asta?
E un hatchback de segment B, deci cel mai potrivit răspuns – și confortabil pentru toate părțile implicate – este următorul: doi adulți. Adică locurile din față ocupate. La drumuri prin oraș, nu-i deloc greșit să iei cu tine încă doi adulți pe bancheta din spate (locul de la jumătate îl ignor din mai multe motive, iar primul care îmi vine în minte e tunelul median ridicat). În schimb, pe distanțe lungi recomand un Swift “încărcat” doar cu doi adulți și cu bagajele aferente.
Scaunele față sunt confortabile și, spre surprinderea mea, oferă un suport lateral foarte bun pentru clasa din care face parte Swift. Nici șezutul nu-i de neglijat, suprafața fiind generoasă.
Cât de sigură este? A testat-o Euro NCAP?
Nu, dar sigur o să ajungă pe bancul de teste al EuroNCAP. Până să avem un rezultat palpabil, pot doar să zic că Swift a urcat o treaptă în ceea ce privește sistemele de siguranță și asistare.
Pe listă se află următoarele: a doua generație a sistemului Dual Sensor Brake Support (denumirea folosită de Suzuki pentru sistemul de frânare Autonomous Emergency Braking), o versiune îmbunătățită a sistemului de menținere a benzii de rulare, sistem pentru monitorizarea șoferului, sistem pentru prevenirea părăsirii benzii de rulare, cruise control adaptiv capabil să reducă viteza înaintea unui viraj, monitorizarea unghiului mort, sistem pentru recunoașterea semnelor de circulație și alertă pentru traficul din spate.
Sisteme, pachete tehnologice sau soluții inteligente care ți-au rămas în minte după test?
Apreciez faptul că Suzuki a făcut din noua generație Swift o mașină ușoară, iar lucrul ăsta se simte la condus.
Tot aici aș vrea să trec și motorul de 1,2 litri cu trei cilindri. Pentru că nu-i gălăgios (comparat cu unul similar, bineînțeles) și nici nu transmite vibrații în cabină. Un mare plus pentru modul în care Suzuki a reușit să mascheze treaba asta la interior.
Iar cele două elemente pe care le-am menționat până acum (plus sistemul mild-hybrid) fac ca Swift să fie o mașină eficientă. Acei 4,8 litri/100 de kilometri – obținuți fără vreun efort – pun Swift pe aceeași treaptă cu un full-hybrid, mult mai greu și mult mai complex din punct de vedere tehnic. Aș fi zis și mai scump, dar încă nu mă pot pronunța asupra acestui aspect.
Ai simțit că-i lipsește ceva?
Deși n-am ajuns foarte aproape de viteza maximă legală pe autostradă, n-ar fi fost rău ca transmisia manuală să mai aibă o treaptă. Măcar să fie eficientă până la capăt.
Ce nivel de echipare să aleg și cât mă costă toată afacerea?
Tot ce pot să zic în acest moment e că Swift va fi disponibil în România în trei versiuni de echipare. În ordinea numărului de dotări: Cool, Passion și Spirit.
Nici prețurile nu au fost comunicate și nu există nici o listă cu dotările disponibile pe fiecare echipare în parte. Prin urmare, nu mă pot pronunța. Completez cu informații concrete după deschiderea comenzilor.
La fel ca până acum, Suzuki continuă programul de garanție 3+7* ani (*motor, transmisie, sistem hibrid).
Un lucru pentru care merită cumpărată mașina asta?
Am două: consumul și comportamentul dinamic bun. E plăcut să rotunjești în jurul cifrei 5 chiar și după ce ai uitat pentru câțiva kilometri de spiritul civic fără să fi pus vreo secundă pe cineva în pericol.
Cea mai mare critică pe care i-o poți aduce?
Lipsa unui sistem de asistență la pornirea în rampă. Cel mai probabil, varianta cu CVT va avea așa ceva.
Ai mână liberă să îmbunătățești un element al mașinii. Ce faci?
Știu că cele 900 și ceva de kilograme sunt foarte importante în ecuația din care face parte Swift, dar dacă aș avea mână liberă m-aș îndrepta spre cutiile cu materiale fonoabsorbante. Și nu m-aș opri până ce numărul de decibeli resimțiți la 80 km/h n-ar scădea considerabil.
Și încă ceva: schimb camera pentru mersul cu spatele cu una capabilă să ofere o calitate mai bună a imaginii.
Completează spațiile punctate: cumpără-ți mașina asta dacă…
…vrei o mașină de oraș corectă din multe puncte de vedere.
Completează spațiile punctate: nu-ți cumpăra mașina asta dacă…
…vrei spațiu generos pentru mai mult de doi adulți și vrei neapărat să atragi atenția în trafic.
Tu ți-ai cumpăra-o?
Nu. Dacă ar trebui să aleg în acest moment, probabil aș aștepta să văd decizia mărcii cu privire la viitorul lui Swift Sport (momentan, nu există informații oficiale pe această speță).
Clientul perfect al mașinii?
Orice persoană care folosește mașina 99% din timp în oraș sau pentru navetă. E perfectă atât ca dimensiuni, cât și ca agilitate pentru traficul urban și interurban. Pe listă aș trece și familiile care încă n-au copii.
La final, descrie-mi mașina asta în maximum 10 cuvinte.
Un hatchback de oraș care nu promite mai mult decât poate.
Fișa tehnică a mașinii
Suzuki Swift
