Așa cum vă „amenințam” încă din episodul anterior al serialului care își propune să-ți arate cum se întâmplă viața reală cu o mașină electrică folosită în viața de zi cu zi, am ieșit cu Hyundai Ioniq 5 la un drum cu adevărat lung, de peste 2000 de kilometri: București – Halkidiki și retur, pe traseul București – Giurgiu – Sofia – Kulata – Salonic – Polychrono (brațul Kassandra).
Sunt aproape 850 de kilometri de parcurs la dus pe această distanță, pe care în mod tradițional o împart în două segmente de condus: ziua 1 de acasă până la granița dintre Bulgaria și Grecia (în jur de 600 de kilometri) și ziua a doua, de la oprirea intermediară până în Polychrono, un sat din peninsula Kassandra (în jur de 250 de kilometri).
Planurile de încărcare au fost făcute înainte de plecare. De altfel, ăsta este unul dintre lucrurile esențiale pe care trebuie să le ai în vedere când îți cumperi o electrică. Am observat că pentru unii treaba asta e văzută ca un fel de corvoadă organizatorică – drept pentru care îi sfătuiesc cu căldură pe cei mai puțin organizați să se abțină de la trecerea pe electrice deocamdată. Însă pentru mine e o plăcere absolută să analizez și să calculez în detaliu traseul pe care urmează să-l bifez. Cu tot cu opririle sale. Până anul ăsta, erau doar opriri de masă și de somn. De acum, și de încărcare. Deși, în cele mai multe dintre cazuri, aceste două elemente coincid. Pe scurt, cu un pic de planning anterior, nu vei sta nicioată degeaba, așteptând să încarci mașina: fie vei lua prânzul, fie vei dormi la hotel în timp ce se încarcă peste noapte, fie vei face o pauză de toaletă lângă o stație ultrarapidă, caz în care mașina se va încărca mai repede decât îți vei face tu nevoile la benzinărie.
Așadar, cu ajutorul aplicațiilor Plugshare, A Better Route Planner (ABRP) și a nelipsitului Google Maps, am început să-mi plănuiesc drumul încă de la începutul anului, când am rezervat perioada pentru apartamentul de lângă plajă în Grecia la Villa Despina (un loc de tradiție pentru mine și familia mea, în care ne întoarcem mereu cu drag).
Încă de atunci am observat un lucru interesant: Bulgaria stă foarte bine la capitolul stații de încărcare ultra-rapide amplasate pentru mașinile aflate în tranzit (120-150 de kW), în timp ce Grecia stă mult mai prost decât orice țară din Uniunea Europeană la acest capitol. Da, mult mai slab decât România. De altfel, acest lucru se reflectă și-n numărul redus de mașini electrice cu numere de Grecia pe care le vezi pe șosele. În cele 14 zile petrecute acolo, am avut onoarea de a mă întâlni cu un singur Mini electric grecesc. În rest, mașinile electrice există, dar sunt ale turiștilor din România și Bulgaria.
Prima zi
Prima zi urma să fie un amestec de șosele (pe prima jumătate a traseului) și autostrăzi bulgărești (din jurul Sofiei înspre granița cu Grecia). Cum distanța de parcurs era de 600 de kilometri, iar Ioniq 5 în versiunea mea (4WD, 306 CP, baterie de 70 de kWh net) oferă o autonomie maximă reală care vara urcă spre 450 de kilometri, era evident că trebuia să opresc undeva pe parcurs. Aplicațiile mi-au sugerat două opriri foarte scurte: una la Ruse (unde urma să încarc timp de 15 minute) și una înainte de Sofia, unde urma să încarc cât să ajungă până la destinația intermediară. Asta pentru că hotelul la care am poposit pentru o noapte, Zornitza Family Estate, absolut superb și care-ți amintește mai degrabă de Toscana decât de Bulgaria și de Grecia, are stație de încărcare. Deci peste noapte mașina urma să se încărce fără probleme acolo.
Pentru a nota diferențele dintre modurile de rulare, am decis să folosesc la dus și-n timpul șederii din Grecia modul Eco (în care Ioniq 5 folosește practic doar motorul spate, de 217 CP), în timp ce la întoarcere să folosesc modul Normal (două motoare, 306 CP). Am simțit diferențele strict pe porțiunile de șosea dinspre Sofia spre Ruse, acolo unde am depășit câteva mașini fără nici cel mai mic efort pe Normal, în timp ce pe modul Eco se cam gâfâie.
În rest, în croazieră pe autostradă, consider că nu ai nevoie de mai mult de mod Eco pe Ioniq 5. Nu se simte nicio diferență dinamică, dar consumul e ceva mai mare. Veți vedea la final cu cât.
Am plecat cu mașina plină-ochi (trei pasageri și exagerat de multe bagaje) de acasă, iar la graniță aveam un consum excelent (15 kWh/100 km cu 83% din baterie rămasă). La Ruse am respectat planul: încărcare 15 minute la o stație din rețeaua Fines.
Apropo: excepțională rețeaua Fines, (stații rapide și ultrarapide pe tot teritoriul Bulgariei), superbă și simplă aplicația, poți înrola automat un card RFID de România ca să nu mai ai treabă cu aplicația la pornirea și oprirea încărcării. Am folosit pauza de la Ruse pentru a trece pe la toaleta unei benzinării aflată la 50 de metri. Mașina s-a încărcat de la 81 la 95% în cele 17 minute de pauză la o stație de 150 de kW aflată în curtea dealerului Volkswagen din Ruse.
Am pornit apoi spre Sofia, acolo unde urma să mai oprim pentru o încărcare. Drumul clasic până la Sofia – o șosea plicticoasă (și pe alocuri proastă) care trece pe lângă Pleven – ar fi trebuit să se oprească la o benzinărie Petrol aflată cu câțiva kilometri înainte de centura orașului Sofia, dar pe sensul opus de mers. Ca să nu mă mai întorc din drum, am decis pe loc să schimb planul și să intru în Sofia ca să încarc acolo. Am verificat din nou aplicația Fines, unde vezi în timp real dacă stațiile sunt ocupate sau nu, am decis să traversez Sofia ca să ajung într-un cartier din sudul orașului și am încărcat alte 15 minute (de la 43 la 80%) la stația Petrol Kableshnikov (120 de kW). Timp în care am făcut o altă binemeritată pauză de toaletă și de cumpărat băuturi reci. Ulterior urma să mă prind că traversarea Sofiei (fără probleme, ca prin brânză, deși era vineri după-amiază) mi-a tăiat vreo 40 de kilometri din traseu.
Până aici, nu oprisem deloc în plus față de opririle normale ale unei călătorii cu mașina clasică (să zicem Tiguanul diesel pe care l-am folosit pe același traseu în anul anterior). Am făcut pauze de 32 de minute în total. Iar cantitatea de energie mi-a permis să ajung fără probleme la Zornitsa, unde peste noapte mașina s-a încărcat (gratuit) la o stație de AC de 22 de kW aflată în parcarea hotelului. La fel ca majoritatea electricelor de pe piață, Ioniq 5 poate să tragă 11 kW de la o stație AC. Asta înseamnă că peste noapte se încarcă fără probleme.
Rezumatul primei zile
Stație de încărcare | Putere stație | Timp încărcare | Energie încărcată (kWh) | Cost (Euro) |
150 | 17 | 13,9 | 5,7 | |
120 | 15 | 30 | 14,6 | |
22 (AC) | Peste noapte | 39,9 | Gratuit |
A doua zi
Aveam o mică problemă: locul în care urma să stăm două săptămâni în Grecia nu are (încă) stație de încărcare. Asta însemna că, deși puteam să ajungem fără probleme acolo, ar fi trebuit să oprim undeva în apropiere ca să încărcăm înainte de destinație.
Spre deosebire de bulgari, grecii stau cam prost cu stațiile de încărcare rapide. Iar în apropierea locului în care am stat noi, singura stație rapidă e în parcarea unui magazin Lidl și e limitată la 20 de kW. „Rapidă”, cum ar veni.
Așa că planul meu era să ajungem liniștiți la apartament, să golim mașina de bagaje, să ne bucurăm de concediu și peste câteva zile să mergem la una dintre plajele din zonă a cărei parcare are o stație AC. Acolo, timp de 4-5 ore, cât timp noi stăteam pe șezlonguri, mașina urma să se încarce complet.
Am decis însă să oprim oricum la Lidl pentru câteva cumpărături (fructe, legume) și, pentru că stația era liberă, am lăsat mașina mufată. Lecția numărul 1 când ai electrică: cât timp stă, mașina se alimentează. Adică nu stă degeaba, cum fac „termicele”.
Am ajuns acolo cu 43% din baterie și cu un consum mediu (de la București) de 17.9 kWh/100 km. A crescut pe porțiunea de după Sofia, în care mergi în majoritatea timpului doar pe autostrăzi și drumuri expres. Am lăsat mașina la încărcat cât timp am intrat în magazin, adică vreme de 59 de minute, timp în care a „pescuit” 19.4 kWh. Bateria urcase la 68%. Încărcarea a fost gratuită aici.
La destinație, aflată la 10 minute depărtare de Lidl, am ajuns după 801 kilometri parcurși de la plecarea de acasă și cu 65% din baterie. Consum de 17.9 kWh/100 km și autonomie rămasă prognozată de mașină de 247 de kilometri.
Cu acest consum, Ioniq 5 în versiunea de top, cea din imagini, poate să parcurgă cam 390 de kilometri. Traseu mixt șosele și autostrăzi.
Am ajuns la destinația din Grecia fără nicio oprire suplimentară față de o mașină normală, mergând relaxați cu vitezele maxime de pe șosele și autostrăzi, fără niciun stres și fără dureri de cap legate de autonomie sau timp.
Costul total al „carburantului” a fost suma încărcărilor din prima zi: 20,3 euro. Adică în jur de 100 de lei.
14 zile în Halkidiki
Când ai electrică, ideal e ca destinația de vacanță să aibă o priză în parcare. De fapt, orice fel de priză te ajută să ai mașina încărcată complet după două-trei zile în care te fâțâi pe la taverne și plaje, iar în rest electrica ta stă în parcare. Dacă hotelul are stație AC de 3.7 kW, 7.4 kW sau 11 kW, deja chiar n-ai nicio durere de cap.
În cazul nostru, hotelul nu a avut nici una, nici alta, deci ar putea să pară că am trăit periculos. Am ținut să mergem în același loc ca să nu stricăm tradiția și – mai ales – pentru că locul respectiv ne oferă toată liniștea de care avem nevoie: un apartament dotat și spațios, o plajă cu nisip privată cu copaci umbroși, o zonă liniștită aflată între localități, în afara șoselei principale și mai ales distanțe mici până în satele învecinate, unde găsești taverne în care să te bucuri de Grecia așa cum trebuie.
Apropo de trăitul periculos, aveam să aflu, amuzat, că drumul de seară spre restaurantele din satele vecine avea să consume doar 2% din baterie dus-întors. Trei procente pe urcare (vila se află pe malul apei, satul pe un deal) apoi un procent recuperat după masă, pe coborâre.
Asta însemna că pentru mine, care privesc vacanța ca pe un cocon de liniște și de pauză de la șofat (fac asta în tot restul anul destul prin natura meseriei, bineînțeles), cele 65 de procente din baterie urmau să-mi ajungă fără probleme pe tot parcursul șederii.
Dar, de dragul informației și al cifrelor, am plănuit și o excursie mai lungă.
Așa că, la distanță de trei zile de la sosire, am mers într-o dimineață la o plajă aflată la distanță de 5 kilometri în parcarea căreia există două stații AC de 22 de kW fiecare. Am lăsat mașina acolo până după prânz, cât timp am stat în apă și sub umbrele (3 ore și 33 de minute). Timp în care mașina a încărcat 36.6 kWh. Din nou, zero timp consumat în așteptare, pentru că Ioniq 5 s-a încărcat cât timp o mașină termică ar fi stat degeaba. Cost: 18.3 euro
Cu bateria plină, am plănuit pentru a doua zi o ieșire mai lungă, să vizităm brațul vecin (Sithonia) al peninsulei. În special pentru a realiza fotografiile care ilustrează acest articol. Am oprit la Porto Koufo pentru un prânz excelent, am urcat apoi pe munții din vârful brațului Sithonia, de unde se vede superb Muntele Athos aflat pe brațul vecin, iar apoi ne-am hotărât pe loc să facem un drum până la Salonic, oraș pe care nu l-am vizitat niciodată. Am găsit un hotel cu stație de încărcare, am vizitat Lego Store unde am cumpărat câteva seturi de construcție pentru cel mic, am luat cina la malul mării. O zi minunată.
La sosirea la hotelul din Salonic, bateria mai avea 34% din capacitate. Au fost 280 de kilometri parcurși în acea zi. Ioniq 5 s-a încărcat peste noapte la hotel, într-o parcare subterană.
Ne-am întors a doua zi la apartamentul de pe brațul Kassandra cu 75% din baterie.
Apoi au urmat zile de liniște la malul Mării Egee. Cu ocazionalele ieșiri la taverne și supermarket, cu o vizită într-o localitate de pe același braț și cu toate celelalte lucruri normale pe care le face oricine în vacanță.
Cu două zile înainte de plecare, am făcut singur o nouă vizită la Lidl, unde am încărcat mașina cât timp am stat la cumpărături. Plus o jumătate de oră de discuție telefonică în mașină, la aer condiționat, profitând de faptul că nu apăruse nicio altă electrică să încarce, iar ai mei dormeau de prânz la hotel.
Mașina a rămas în total la încărcat timp de o oră și 40 de minute, timp în care a adunat 33.1 kWh la stația de 20 de kW de la Lidl. Bateria avea 95%, arhisuficient să ajungem din nou la Zornitsa, oprirea noastră intermediară în drumul spre România.
Încărcări în timpul șederii în Grecia
Stație de încărcare | Putere stație | Timp încărcare | Energie încărcată (kWh) | Cost (Euro) |
22 | 213 | 36,6 | 18,3 | |
Hotel Daios Salonic | 11 (AC) | Peste noapte | 46,2 | Gratuit |
20 | 100 | 33,1 | Gratuit |
Întoarcerea în România
Pentru întoarcere am comutat pe modul Normal (în care Ioniq folosește ambele motoare față-spate) și am plecat spre Zornitsa Family Estate fără să am vreun plan de încărcare în prima zi. Aveam 90% baterie la plecare, iar după 232 de kilometri și niște cozi la vama dintre Grecia și Bulgaria am ajuns în paradisul din viile Zornitsei.
Cifrele au stat un pic diferit de data asta: am rulat exclusiv pe autostrăzi și drumuri expres, drumul a fost mult în urcare, iar modul de rulare a fost Normal. Consum mediu: 21.6 kWh/100 km. Adică o autonomie reală de circa 324 de kilometri.
La Zornitsa am încărcat din nou bateria mașinii peste noapte, ne-am bucurat de un meniu de degustare la restaurantul de acolo, iar apoi a urmat lungul drum care traversează Bulgaria. Vreo 650 de kilometri. În locul unei singure opriri de încărcare, am făcut două scurte, ambele la excelentele stații Fines (simt nevoia să mă repet, pentru că funcționează ireproșabil): una după 205 kilometri, la o stație care oferă 150 de kW la o benzinărie pe autostradă, cealaltă după alți 195 de kilometri, la Veliko Târnovo, pe un drum alternativ mult mai bun la nivelul calității suprafeței de rulare, chit că puțin mai lung (+20 de kilometri), pe care am mers la sfatul unor amici.
Aici am asistat la dovada faptului că acele cifre promise de Hyundai când vine vorba de încărcare ultrarapidă nu-s vorbe-n vânt: la prima stație mașina s-a încărcat de la 32 la 96% în doar 33 de minute, adică fix cât am mers la toaletă, am cumpărat un sandviș și l-am mâncat, iar la a doua stație a trecut de la 52 la 97% în doar 25 de minute. Din nou, cât pauza de toaletă și de cumpărat un sandviș pentru cel mic.
Ar fi interesant de văzut cât era timpul de încărcare dacă stațiile ar fi putut să ofere spre 300 de kW, cât e puterea maximă de încărcare a lui Ioniq 5. Din păcate, stațiile de genul ăsta sunt destul de rare în Europa de Est (la noi există vreo patru în toată țara, la București, Rm. Vâlcea și Timișoara) și nu am dat de așa ceva pe traseu. Dar mai sunt episoade de povestit în foiletonul ăsta.
De la 32 la 80%, mașina a avut nevoie de doar 16 minute. Prea puțin pentru ca cel mic să-și termine hot dog-ul.
De la Veliko Târnovo, cu bateria plină, am parcurs cei 200 de kilometri până acasă fluierând. Mă rog, cu excepția pauzei forțate de vreo oră de la vama Ruse-Giurgiu, unde duminică seară se filmează Moartea Pasiunii.
Încărcări pe drumul Grecia – România
Stație de încărcare | Putere stație | Timp încărcare | Energie încărcată (kWh) | Cost (Euro) |
22 (AC) | Peste noapte | 58,1 | Gratuit | |
150 | 33 | 51,6 | 25,0 | |
150 | 25 | 36.1 | 17,5 |
Concluzii după 2170 de kilometri
1. Ioniq 5 este un cruiser remarcabil. Îi poți spune și all-rounder, dacă vrei. Este o mașină atât încăpătoare, cât și foarte confortabilă la drum lung.
2. Am profitat de ampatamentul mare pentru a glisa electric locurile spate pentru ca portbagajul să acomodeze trei trollere imense. Între scaunele din față și cele din spate a rămas însă spațiu cât pentru ghiozdane mari și genți frigorifice. Iar în portbagaj au mai încăput pungi și alte mărunțișuri de drum lung și de plajă.
3. Bulgaria stă foarte bine la stații de încărcare rapide în tranzit, dar grecii mai au ceva de lucru până să construiască o rețea de stații rapide care să ajute mașinile aflate în tranzit. Dacă aș fi putut să aleg, aș fi ales însă varianta actuală cu ochii închiși în locul unei situații inversate: Grecia să fi fost foarte ok, iar Bulgaria nasol.
4. Cu toate astea, cu excepția unei jumătăți de oră petrecute în mașină în parcare la Lidl Kassandra, în mijlocul vacanței, fără să mă grăbesc absolut nicăieri, nu am stat niciun minut degeaba, așteptând mașina să se încarce pe traseul București – Halkidiki – București.
5. Excelente sistemele de asistență pe autostradă. Cruise controlul adaptiv face ca rularea la viteze mari sau în trafic aglomerat să fie semi-autonomă (când stai la coadă în trafic și sistemul e activat, mașina te anunță printr-un bip că mașina din față a plecat, iar tu nu trebuie decât să apeși ușor accelerația sau un buton de pe volan pentru ca Ioniq 5 să se țină de mașina din față și să frâneze în spatele ei automat).
6. De asemenea, există un asistent de schimbare a benzii pe care o să-l mai analizez: apeși maneta de semnalizare, dai un impuls ușor volanului, iar mașina se mută pe banda alăturată dacă e liberă, semnalându-ți în Head-Up Display printr-o animație ce face (săgeți stânga-dreapta la schimbarea benzii, săgeți spre înainte când manevra e finalizată).
7. Cruise controlul funcționează cu adevărat inteligent: dacă setezi viteza maximă de rulare de pe respectiva porțiune de drum, mașina va frâna și va accelera singură dacă limitele de viteză se schimbă. Nu trebuie decât să stai cu mâinile pe volan, fără să apeși pedale sau să setezi limitele noi manual.
Mulțumiri soției pentru această fotografie extraordinară
8. Ioniq 5 în versiunea de echipare de top are jante de 20 de inch. Cu toate astea, setările suspensiilor și talonul ceva mai mare al anvelopelor Michelin Pilot Sport EV fac ca mașina asta să fie una dintre cele mai confortabile autoturisme cu jante mari pe care le-am condus vreodată.
9. Consumul de energie crește cu circa 10% între modurile Eco și Normal. La dus și în Grecia (modul Eco): 17.7 kWh/100 km. La întoarcere (modul Normal): 20.1 kWh/100 km. Indiferent de modul de rulare, NU am mers la consum. Ci în limitele legale, cu depășiri unde a fost nevoie și cu limitele de viteză respectate pe porțiunile de autostradă și drumuri expres.
10. La viteze mari, adică pe drumuri expres și autostradă, autonomia lui Ioniq 5 este de circa 325 de kilometri pe timp de vară.
11. La rulare pe șosele, autonomia lui Ioniq 5 este situată undeva între 400 și 450 de kilometri.
12. Consumul mediu al mașinii pe lungimea celor 2170 de kilometri: 18.6 kWh/100 km
13. Autonomia medie echivalentă acestui consum: 376.3 kilometri
14. Costuri totale de încărcare pe întreg traseul dus-întors plus în jur de 500 de kilometri în timpul vacanței din Grecia: 81.1 euro. Adică în jur de 400 lei.
15. Mulțumit de achiziție? Absolut. Este, fără îndoială, o mașină care mi-a depășit așteptările și o face în fiecare zi.
Următoarea „ieșire” a lui Hyundai Ioniq 5: Transylvania Classic, raliul de regularitate de la Sibiu, unde mașina mea va participa în competiție alături de alte 28 de echipaje electrice. Voi face echipă cu colegul Cornel Șocariciu (mult mai experimentat pe subiectul ăsta), așa că țineți-ne pumnii și dați un semn dacă ne vedeți prin Sibiu. Revenim cu povestea de acolo.
Dacă ți-a plăcut episodul ăsta din serialul despre Hyundai Ioniq 5, te invit să citești și episoadele anterioare:
