Parcă ieri mă plimbam grăbit prin Salonului Auto de la München. Undeva într-un mijloc de hală, o coadă sănătoasă de jurnaliști aștepta ceva. De data asta chiar n-aveam timp de căscat gura, motiv pentru care am trecut în grabă pe lângă standul vizat de hoardă. Deși eram vizibil deranjat de dopul format în fluxul și așa lent al salonului, arunc o privire spre dreapta.
E standul Tesla. Ce caută Tesla la München? Parcă evenimentele de genul nu erau pe placul conducerii. În fine.
Așa s-a încheiat discuția dintre personalitățile mele.
Pe scena – sau mai bine zis – în micro-standul de la München, Tesla a adus în premieră Model 3 facelift. Sau Highland, așa cum a ajuns el să fie cunoscut încă de dinaintea lansării. Câteva luni mai târziu, în decembrie 2023, un Model 3 facelift devenea parte a familiei mele. A fost un schimb pe schimb – cum spuneam când eram mici – pe baza leasingului operațional de la Autonom: a ieșit vechiul Model 3 (pe care îl aveam de jumătate de an) și a intrat versiunea Highland.
Acum, e timpul pentru un raport complet cu ce s-a întâmplat într-un an cu electrica familiei.
Plusuri și minusuri pentru leasingul operațional
Am zis ca înainte să vă povestesc despre toate bunele și relele prin care am trecut cu Model 3 facelift în ultimul an, n-ar fi rău să aduc puțin în discuție și situația leasingului operațional, mai ales că fără un contract de genul n-aș fi schimbat mașina niciodată în doar jumătate de an de la “achiziție” – am pus achiziție între ghilimele, întrucât acest tip de leasing presupune închirierea pe termen lung și nu o cumpărare propriu-zisă.
În primul rând, leasingul operațional e dedicat persoanelor juridice. Deci poți să spui că aria de utilizare se restrânge când vine vorba de publicul țintă. În al doilea rând, trebuie să-l vezi ca pe un abonament lunar pe care îl achiți pentru a folosi mașina (așa cum am scris un paragraf mai sus). Și cum nici la Netflix nu primești la poștă DVD-urile cu filmele pe care le-ai văzut, nici la leasingul operațional nu rămâi cu mașina la finalul perioadei contractuale. Iar din punctul ăsta de vedere, părerile sunt împărțite. Există companii pentru care activele fixe din categoria mijloacelor de transport reprezintă un plus după amortizare: pot vinde mașina și pot recupera o parte din suma cheltuită (adusă la zi cu inflația). Pentru alte companii, faptul că nu e nevoie de o investiție inițială majoră la semnarea contractului (avansul nu este obligatoriu) plus lipsa birocrației (oamenii de la operațional se ocupă de tot ce înseamnă înmatriculare și apoi preluare a mașinii) și chiar și calendarul de mentenanță reprezintă avantaje.
Însă trebuie notat faptul că în “abonamentul” lunar intră absolut toate cheltuielile (RCA, CASCO, rovinietă, revizii, anvelope de vară și de iarnă) singura excepție fiind costul cu carburantul/energia electrică. Pe scurt, pentru cine urăște munții de facturi, asta se traduce printr-un plus. Plus că totul e decontabil 100%, pentru că plătești pentru un serviciu, nu pentru o mașină în sine. Iar asta e un avantaj fiscal major față de achiziția simplă.
Tot în pachetul de leasing operațional pentru electrice (în cazul celor de la Autonom se numește Business Green) intră și o mașină la schimb timp de 15 zile/an, în cazul în care nu ești convins că poți să mergi cu electrica în concediu (eu am mers de mai multe ori, găsești aici detalii), dar și o clauză contractuală care îți permite să schimbi mașina pe baterii cu una cu motor termic în primele 12 luni de abonament. Practic, dacă realizezi că electrica nu e pentru nevoile tale, te poți întoarce în orice moment (în termenul de 12 luni) la o mașină cu motor pe benzină, diesel, GPL sau hibridă.
Povești din operațional
Și ca să închei cercul leasingului operațional, mai am de adăugat două lucruri. În cele 12 luni, mașina a avut nevoie de retușuri de două ori. Prima dată am șifonat bara fața – nimic major, de altfel, doar un brake check la 15 km/h din partea din unui șofer foarte agitat care nu-și găsea locul printre benzi – iar a doua oară un parbriz crăpat.
În ambele momente, tot ce a trebuit să fac a fost anunț evenimentele prin aplicația Autonom.
Pentru piesele necesare primului incident am avut ceva cam mult de așteptat (vreo 2 luni), iar timpul efectiv de stat în service a fost de 5 zile. N-am rămas pe jos, în contract fiind inclusă și o mașină de înlocuire. În cazul de față, un Mercedes-Benz CLA. Parbrizul spart s-a rezolvat și mai simplu: au venit oamenii unei companii specializate, au preluat mașina, iar în câteva ore aveam un parbriz nou. Din ce înțeleg, parbrizul putea fi schimbat și on location, doar că numărul mare de intervenții din ziua respectivă a dus la această soluție cu preluare – predare.
10 bune
Am zis că dacă tot s-a împlinit un an de utilizare să fac o listă cu 10 cele mai bune lucruri pe care le oferă Model 3 Highland, dar și una cu 10 lucruri care îmi plac mai puțin și pe care le-aș schimba, modifica, îmbunătăți, rectifica, recalibra.
Nu trebuie să fiți de acord cu mine, pentru că unele dintre lucrurile pe care le voi expune mai jos sunt pur subiective, așa cum e și normal. Și încă ceva: sper ca o parte dintre fanii înfocați să accepte și ideea că Tesla nu face mașini perfecte. Nu-i nimic greșit în a crede cu tărie că o marcă are produse bune sau foarte bune, dar e total deplasat să vezi în acea marcă perfecțiunea.
1. O să încep cu ce consider eu că-i cel mai mare atu al lui Model 3 Highland: eficiența sistemului de propulsie. Toată treaba asta s-a construit în niște ani, ani în care constructorii consacrați n-au acordat atenție fenomenului și au marșat pe ideea că “o dregem noi la momentul potrivit”. Doar că valul electricelor – așa cum e el în prezent – n-a oferit prea mult răgaz. Cine s-a adaptat rapid și a venit cu soluții moderne a reușit. Vezi cazul Kia, Hyundai, Porsche, Audi (cu anumite modele) plus ceva modele din China care încep să ajungă și prin părțile astea de Europă. Cine a vrut să meargă pe clasic n-a prea reușit în totalitate: Mercedes-Benz, grupul Stellantis și chiar și Volkswagen.
Modul în care inginerii Tesla au reglat întreg sistemul de propulsie poate fi un caz de studiat. Cu baterii destul de generoase (raportat chiar și la ce vedem azi ca medie) și cu puteri gata să dea peste cap mulți dintre iubitorii de benzină sau diesel – mai ales că mulți s-au tot plâns că doar sticlele de lapte vin la un litru – Tesla a reușit să adune adepți, fani și clienți. Iar treaba asta s-a văzut cel mai bine în 2023, anul în care Model Y a fost cel mai bine vândut model (indiferent de motorizare) la nivel global. Ca să închei ideea cu eficiența, în cei aproape 27.000 de kilometri (26.708 ca să fiu mai precis) pe care i-am făcut în ultimul an, consumul mediu afișat a fost de 15 kWh/100 de kilometri. Bun, foarte bun. Cât m-a costat încărcatul în toată această perioadă? 5700 de lei. Menționez că aproape 65% din numărul de kilometri pe care i-am parcurs au fost făcuți cu energie încărcată acasă, deci un preț de 0,79 lei/kWh, iar pentru restul am plătit, în medie, 2,5 lei/kWh. Dacă vrei s-o pui și sub altă formă, fiecare kilometru parcurs a costat 0,21 lei.
2. Sistemul de infotainment e iar un punct forte al mașinii. Nu doar că-i curat ca interfață, dar merge brici, fără sincope. Cred că am mai zis-o și cu alte ocazii, iar la nivel de “cât de repede se întâmplă lucrurile atunci când pui degetul pe ecran”, nu cred că ar fi rău ca producătorii cu mulți ani vechime să studieze situația. De la banalul buton Search, care te ajută să nu mai cauți disperat prin meniuri, submeniuri și micromeniuri, și până la ușurința cu care îți setezi climatizarea. Toate treburile astea sunt plusuri care pot convinge. Despre sistemul de infotainment am scris pe larg aici.
3. Aplicația mobilă e și ea în topul lucrurilor bune. Nu doar că-ți permite să controlezi de la distanță funcții folositoare (în special climatizarea), dar e user-friendly și nu cred că ar pune probleme în utilizare chiar și celor care nu sunt atât de prieteni cu tehnologia.
4. Calitatea materialelor a crescut. Cel puțin asta e opinia mea, mai ales că am avut ocazia să petrec o bună perioadă de timp și cu fostul Model 3. Tapițeria scaunelor nu mai seamănă cu acel vinilin pe care-l experimentam în anii de glorie ai lui 1300 și 1310, iar materialul textil de pe bord îmi place un pic mai mult decât foița subțire de furnir folosită în trecut.
5. Ușurința cu care se conduce. Și spun asta în contextul în care mă gândesc că acum 4-5 ani, transmisiile manuale încă erau o opțiune serioasă, mai ales în segmentul de volum, iar cheile clasice nu se aflau pe lista cu produse pe cale de dispariție. În Model 3 lucrurile sunt simplificate și mai și. De la pornirea mașinii (prin simplul acces și cuplarea centurii) și până la selectarea treptei de mers în mod automat (cu funcția Auto Shift Out of Park) prin acționarea pedalei de frână. Practic, tot ce ai de făcut e să te asiguri, să semnalizezi și să-ți vezi de drum. La condus, am spus-o și cu alte ocazii, Model 3 e foarte apropiat de senzațiile pe care le primești din partea jocurilor video cu mașini de pe PlayStation (mai ales dacă le-ai încercat cu un volan potrivit). Mai puțin partea cu respawn.
6. Spațiile de depozitare din interior. Și aici vorbesc atât de cotiera centrală, cât și de spațiul din portiere. Torpedoul putea fi o idee mai mare, în condițiile în care vorbim despre o mașină de clasă medie, dar măcar compensează cu spațiul disponibil în tunelul median. Un iPad încape lejer acolo. Eu sunt pentru cele două spații dedicate încărcării telefoanelor mobile, dar cum am mai zis-o și cu alte ocazii, mi-ar fi plăcut să pot alege eu pornirea încărcării wireless. Vara nu-i chiar plăcut să primești notificări din partea terminalului mobil cu privire la supraîncălzirea bateriei.
7. Actualizările Over-the-Air. Nu le are doar Tesla, dar, aparent, americanii știu să deblocheze funcții care să te țină, hai să zicem, captiv în universul lor. Să-ți dea acea doză de care ai nevoie pentru a zice: „Da, bună treabă și cu funcția asta”. Pe parcursul ultimului an au venit următoarele noutăți: posibilitatea utilizării Apple Watch ca dispozitiv de acces în mașină, Rear Cross Traffic Alert, controlul scaunului pentru pasagerul din dreapta de pe ecranul central (știm cu toții că nu-i neapărat comod să te arunci peste întreaga mașină ca să miști scaunul din dreapta), Blind Spot Warning atunci când mașina este parcată (spre exemplu vrei să deschizi portiera, iar din spate se apropie un biciclist), Adaptive High Beams și acces hands-free pentru portbagaj. Iar astea sunt doar cele pe care mi le-am amintit rapid.
8. Spațiul pentru bagaje e un alt capitol pe care Model 3 Highland îl trece cu notă mare. N-am ce alte argumente să aduc aici: atât portbagajul, cât și frunk-ul vin cu valori care pe mine nu m-au încurcat niciodată. Sigur, mi-aș fi dorit mai mult un hayon, dar deja intru în zone care nu s-ar fi putut realiza fără intervenții majore la nivel de structură, design și tot așa.
9. Sistemul de navigație a trecut printr-o serie de actualizări în ultimul an și a adus o serie de noutăți pe care le consider utile. De la “Search along route” la un “Trip planner” care pare că funcționează și mai bine. Indiferent de noutățile astea, navigația rămâne un element simplu de utilizat și bine integrat.
10. Închei lista lucrurilor care îmi plac cu ușurința cu care te poți conecta la aplicațiile din sistemul de infotainment. Spre exemplu, pentru Apple Music tot ce ai de făcut este să scanezi un cod QR și gata, asculți muzica din aplicație. Durează 5 secunde.
10 mai puțin bune și de revizuit
1. Probabil că nimeni n-a văzut-o venind, dar e musai s-o zic. Oricât de mult aș aprecia sistemul de infotainment care face de toate, oricât de simplu s-ar conduce mașina, ceva lipsește din tot acest pachet. Despre ergonomie vorbesc. Încep cu portul USB din cotieră. Nota 2 pentru amplasarea lui. Totodată, nu înțeleg motivul pentru care americanii l-au mutat acolo (pe Model 3 fără facelift existau două astfel de porturi, poziționate spre interior, spre șofer și pasager, în consola de pe tunelul median). De asemenea, tot aici amintesc de butoanele de semnalizare de pe volan. Nu, n-are legătură cu obișnuința și cu reflexele, ci pur și simplu e inuman să încerci să semnalizezi, de exemplu, într-o parcare de supermarket. Apoi, odată cu un update recent, iconițele sistemului de climatizare au devenit un pic mai mici. Pentru că fix de asta ai nevoie, să bâjbâi cu degetul pe un ecran. Not.
2. Tesla Vision, sistemul care înlocuiește senzorii de parcare, rămâne imprecis. Înțeleg că soluția a venit și sub pretextul “scăderii costurilor de producție”, dar nu-i cea mai exactă soluție și lasă Tesla în spatele constructorilor care utilizează banalii senzori de parcare.
3. Plafonul panoramic e marfă. Dar doar să te lauzi prietenilor. Prin urmare, am optat pentru un set de perdeluțe aftermarket. N-am mai rezistat temperaturilor extreme de la nivelul scalpului din timpul verii.
4. Greierii care se aud prin cabină. Nu vorbesc despre insecte adevărate, ci despre niște scârțâieli cărora nu le-am identificat cauza. E puțin deranjant, mai ales că nu există un motor termic care să mai acopere din sunetele nedorite. Și e păcat de experiența generală. Iar treaba asta am experimentat-o și pe varianta fără facelift.
5. Știți și voi cum e să rămâi fără curent acasă sau la birou. Deci n-are rost să vă spun că-i o treabă frustrantă să stai cu o mașină a cărei baterie e plină de curent și să nu te poți folosi de energia stocată. Deci mi-ar fi plăcut să existe o priză de 220V undeva prin mașină. Că loc ar fi fost. Ca să nu mai zic că, astăzi, până și banalul Dacia Spring facelift are V2L (vehicle-to-load).
6. Calitatea și finisajele unor elemente de interior. Haideți să vă zic pe scurt, că știu că aici o să spună lumea că mă las dus de val și că iau partea altor constructori (ceea ce e total fals, dar nu te poți pune cu utilizatorul nervos de social media). La primul Model 3, cel fără facelift, mi-a căzut parasolarul. Pur și simplu s-a desprins șurubul și a căzut. La cel de acum s-a desprins complet oglinda din parasolarul pasagerului din dreapta. Am găsit-o stând în fire. Apoi, de când a venit iarna, torpedoul se deschide după două, trei, patru încercări. Mai rar din prima. Nu-i chiar ok dacă te oprește Poliția, actele mașinii sunt acolo, iar drăcovenia nu vrea să se deschidă. Tot aici aș adăuga și culoarea în degrade pe interiorul portierelor, alinierea unor elemente din habitaclu și covorașele din material textil. Mă scuzați, dar nici acum n-am reușit să-l aliniez perfect pe cel de la șofer și să nu mă trezesc cu el mototolit și cu toată mizeria direct pe mochetă.
7. Phantom braking. Băi, Cornele, hai că asta e bună, iar te-ai uitat pe YouTube la clipuri vechi de 3-4 ani? Nu. Pur și simplu revin asupra subiectului după fiecare update over-the-air în speranța că mașina n-o să mai frâneze de urgență violent din senin pe șosea sau pe autostradă atunci când am cruise control activ. A mea nu se potolește.
8. Vă spun sincer că-mi lipsește Apple CarPlay. E o chestie pur subiectivă, deci n-o să vin cu niciun argument.
9. Aș vrea să adaug aici și o treabă care ține de siguranță. Spre exemplu, dacă aș fi acum developer și aș lucra la Tesla aș face cumva ca tastatura sistemului de infotainment să devină inactivă în anumite aplicații în timpul conducerii (de exemplu, browserul web). Sau să poată identifica cumva că pasagerul din dreapta e cel care o folosește. Că nu văd nicio diferență între a tasta acolo mai știu eu ce lucruri sau a sta cu ochii în telefon. Niciuna dintre cele două nu-i sigură.
10. Nu știu alții cum sunt, dar în general nu prea folosesc comenzi vocale. Din varii motive. Ba sistemul mașinii nu înțelege ce vreau eu, ba nu rostesc eu corect cuvintele cheie, ba durează prea mult până e procesată informația și tot așa.
Împins de curiozitate, am zis să văd care-i treaba cu sistemul de comenzi vocale și în Model 3. Situația a făcut ca în acel moment să am nevoie ca mașina să-mi aprindă luminile de ceață. Și ca să trec peste un Search în sistemul de infotainment am zis să-i dau o comandă vocală. Pe prima am dat-o greșit și mi s-a răspuns că mașina nu-i echipată cu lumini de ceață. Am revenit asupra formulării și am rugat-o să aprindă luminile de ceață pe spate. Asistentul a confirmat că a activat luminile de ceață, doar că nu s-a întâmplat lucrul ăsta. Niciun martor în “bord”, nimic. L-am rugat încă o dată să le stingă și mesajul de confirmare a venit prompt. Acum, nu știu ce să zic, n-o fi fost comanda mea pe lista de acțiuni posibile (deși ar fi fost mai simplu să-mi spună că nu poate să facă asta, că știe să mă atenționeze când îi spun să facă lucruri pe care nu le știe), a făcut asistentul virtual o glumă, habar n-am. Nici nu știu unde s-o trec. În rest, sistemul se descurcă binișor și poate mai bine decât la alți producători, dar doar în anumite situații-școală. Și e păcat de micile erori din matrice. Că n-a fost singura pe parcursul acestui an. Deci hai că se poate mai bine.
Ce-am vrut să spun cu cele 20 de lucruri de mai sus? Model 3 e o mașină ca oricare alta. Are multe plusuri, dar are și minusuri. Ține de fiecare să-i găsească echilibrul și să prioritizeze în funcție de nevoile sale. Nu-i deloc perfectă și pot fi îmbunătățite multe aspecte. Sigur, multe dintre lucrurile pe care le-ai citit mai sus sunt pur subiective. Poate unii dintre clienți n-au nicio problemă că mașina în cauză n-are Apple CarPlay/Android Auto sau poate unii iubesc faptul că nu mai există o manetă clasică pentru luminile de semnalizare.
Mașina din acest test este contractată în regim de închiriere pe termen lung pe persoană juridică (Leasing Operațional) prin Autonom Business Green.
Costul lunar al închirierii este de 795 de euro plus TVA (fără avans) și include utilizarea mașinii (15.000 de kilometri pe an), RCA, CASCO, rovinietă, revizii, anvelope de vară și de iarnă, mașină la schimb 15 zile/an, asistență națională rutieră nelimitată.
Fișa tehnică a mașinii
